Pericolul de după weekend. Povestea fetei care a inventat cu arma în mână ”depresia de luni”

 

Peste doar câteva zile, la începutul lunii august, la închisoarea de femei din Chino, California, va avea loc audierea în vederea eliberării condiționate a femeii din cauza căreia fobia față de ziua de luni a intrat în cultura populară. Pe 29 ianuarie 1979, înarmată cu o carabină cu lunetă, fata, atunci avea 16 ani, a ucis doi oameni și a rănit alte nouă persoane, fiind unul dintre primele cazuri americane de ”random shooting”, atât de dese în ultimii ani.

 

Brenda Spencer

 

Brenda Spencer are acum 57 de ani și este încarcerată din ianuarie 1979, judecătorii nefiind convinși că ea se poate îndrepta vreodată. La ultima audiere, în 2009, a repetat judecătorului de la comisia de eliberări povestea care i-a adus o tristă celebritate.

În 1979, locuia singură cu tatăl său, un bețiv care umplea cu sticle goale o garsonieră aflată chiar visavis de Școala Elementară Grover Cleveland din San Diego.

De mică, Brenda dădea semne de depresie și de afecțiuni cărora tatăl său nu le-a dat atenție, deși la un moment dat a fost chiar obligat de o decizie judecătorească să o interneze pe copilă într-o clinică de psihiatrie. Practic, până să ajungă în închisoare, Brenda nu a primit îngrijiri.

Pentru că se apropia și ziua ei, pe 3 aprilie, tatăl i-a luat de Crăciunul din 1978 o carabină Ruger. Un cadou care să acopere ambele sărbători! Deși îi ceruse Moșului un aparat de radio, fata i-a mulțumit și a învățat să folosească pușca. Avea să mărturisească faptul că atunci a crezut că tatăl i-a luat cadou arma ca să se sinucidă.

Pe 29 ianuarie 1979, când copiii se adunau la poarta școlii, așteptând să le deschidă poarta directorul Burton Wragg, Brenda a început să-i ia la țintă, de la fereastra casei sale. A rănit 8 copii și pe director l-a ucis. Un paznic, Mike Suchar, a fost și el lovit mortal în timp ce îi târa pe copiii răniți de sub ploaia de gloanțe.

 

I don’t like Mondays!

 

După prima serie de focuri de armă, polițiștii ajunși la fața locului i-au barat vederea cu o mașină de gunoi, trasă în fața școlii. Au înconjurat casa și au început negocierile cu ucigașa.

În acest timp s-a consumat detaliul care a dat celebritate cazului, dincolo de lumea faptului divers. Un reporter local, dornic de amănunte a început să sune la numere de telefon din zonă. La acel moment, numele fetei nu era cunoscut. Din primul număr format a dat chiar peste Brenda Spencer!

Au legat un dialog. Fata i-a spus: ”Nu-mi plac zilele de luni! Asta (împușcăturile n.n.) dă zilei un pic de viață!”

Peste puțin timp, fata s-a predat, după ce i s-a promis un burger king size.

 

Viața după gratii

 

A fost condamnată, în 1980, la o pedeapsă de la 25 de ani la detenție pe viață, fiind judecată ca un adult. În închisoare s-a declarat gay și s-a logodit cu o colegă de închisoare. Când aceasta a fost eliberată, Brenda a avut o cădere nervoasă, scrijelindu-și cuvinte în piele cu un cuțit.

Cererile repetate de a fi eliberată i-au fost respinse, dar cea de acum este prima după ce, în 2011, regimul eliberărilor s-a relaxat în California, totuși e imposibil de anticipat decizia judecătorului.

Brenda Spencer a intrat imediat în cultura populară. În San Diego erau, în preajma evenimentelor din 1979, Bob Geldof și formația sa Boomtown Rats. La scurt timp ei au lansat cântecul ”I don’t like Mondays” care a ajuns un hit.

Piesa este considerată un ”imn” al fobiei zilei de luni, o stare depresivă recunoscută de specialiști drept o afecțiune care se manifestă prin lipsa ”de viață” în ziua de după weekend. Ca o ironie a sorții, Brenda Spencer neavând nicio ocupație nu s-ar fi încadrat la această fobie specifică persoanelor care reîncep lunea serviciul!

Vezi aici melodia inspirată de crimele fetei:

 

Parteneri