Pățania unui patron care credea în virtuțile subalternei. Domnișoara era totuși…doamnă

 

În luna septembrie 1944, la Tribunalul Ilfov s-a înfățișat spre judecare următoarea acțiune penală directă:

„Domnule Prim Președinte, Subsemnatul Panait Chirițescu, proprietarul restaurantului Tic Tac și al cinematografelor Corso și Izbânda din București, vă reclam pe cale penală pe domnișoara Elena Matei Ioan pentru faptul de înșelăciune precum și pe tatăl ei, gardianul Matei Ioan, în calitate de răspunzător civil pentru suma de lei 300.000, pentru următoarele fapte:

În luna mai a.c. am cunoscut pe domnișoara Elena Matei Ioan care a venit la mine să-mi ceară un loc de funcționară.

Fiind informat că este un element cinstit și harnică în serviciu am angajat-o în calitate de casieră la cinema Corso.

Mai târziu, adică în cursul primei luni de serviciu, dându-mi seama de modul constiincios cum își îndeplinește serviciul, i-am propus să ne căsătorim, fapt care a fost acceptat de domnișoara Matei și în acest scop ne-am logodit.

Despre faptul căsătoriei noastre am anunțat și pe părinții săi care au acceptat cu multă bucurie.

Deoarece domnișoara Matei era sărăcăcios îmbrăcată i-am cumpărat o întreagă garderobă și pe care o voi enumera mai jos pentru ca astfel să o pot prezenta tuturor familiilor – prieteni cu subsemnatul.

Am dispus tuturor funcționariilor mei, de la toate întreprinderile mele, să o socotească drept viitoarea lor stăpână și să-i elibereze orice sume de bani de care ar avea nevoie.

Căsătoria noastră urma să aibă loc imediat după trecerea unui termen religios de la moartea soției mele.

În luna iulie însă sunt obligat de anumite interese să plec la Călimănești, de unde am revenit pe 2 august a.c.

În ziua de 3 august, însoțit de un prieten, dl. Gh. Simionescu, secretar general de la Primărie, m-am dus acasă la domnișoara Matei pentru a o vedea.

O soră mai mica a acesteia ne introduce în camera domnișoarei Matei unde, spre marea mea surpriză, dormea în același pat cu un militar.

Revoltat de această atitudine, în contra părinților săi, aceștia îmi explică că fata lor este căsătorită cu acel militar de aproape trei ani.

Am cerut d-nei și d-lui Matei să-mi restituie toate obiectele ce am dăruit fetei lor în vederea căsătoriei, pe care subsemnatul în acea clipă nu le-am putut lua cu mine.

A doua zi când am venit să le ridic, părinții Matei au refuzat să mi le mai dea.

Domnule Prim Președinte, iată aici mai jos lista tuturor obiectelor ce am cumpărat domnișoarei Matei, obiecte care mi-au fost sustrase cu rea credință pentru că domnișoara Matei să se asigure de o garderobă destul de elegantă și costisitoare pe aceste vremuri, mi-a luat diferite sume de bani pentru a se întreține pe sine, pe soțul său și pe părinții săi.

Obiectele primite de domnișora Matei sunt următoarele:

  1. A ridicat de la d. director Ionescu, cinema Corso, suma de lei 20.000 cu o zi înainte de a sosi de la Călimănești, mai ceruse lei 50.000, iar casiera chemându-mă la telefon am oprit orice plată, deoarece eram informat că Elena Matei nu avea purtări corecte.
  2. Una pereche pantofi ortopedici, antilopă, maron, lei 15.000.
  3. Una pereche pantofi maron, toc jos, 10.000 lei
  4. Una pereche pantofi negri, lei 15.000.
  5. Un pardesiu stofă albă, căptușit cu mătase, lei 30.000.
  6. Un balon Zeyder, lei 30.000.
  7. Un jerse angora frez, lei 20.000.
  8. Un costum plajă oranj, lei 10.000.
  9. 2 capoade mătase diferite culori, lei 45.000.
  10. Una verighetă cu încrustații și în interior gravat numele Panait, lei 10.000.
  11. Una cruciuliță aur cu lanț de aur, lei 30.000 (…)

Între subsemnații nu au existat niciun fel de raport intim, deoarece subsemnatul eram extrem de ocupat cu multiplele mele operațiuni, cât mai ales din cauza punerii în ordine a afacerilor în vederea plecării mele la Călimănești, unde am stat mai mult timp.

După cum voi dovedi în fața justiției, domnișoara Matei a dat dovadă de toată arta prefecătoriei, rea credință, întrucât prin cuvintele sale amăgitoare, prin promisiunile sale de a ne căsători, D-sa a urmărit extorcarea diferitelor sume de bani cât și a diferitelor obiecte de îmbrăcăminte.

D-șoara Matei este cu atât mai vinovată și faptele sale se încadrează în art. 549 c.p. cu cât D-sa era legată ca bărbat și soție față de un altul de aproape trei ani, deoarece acest militar locuia chiar în casa părinților Matei.

Pe baza celor dovedite, vă rog a o pedepsi pentru faptul de înșelăciune și a o obliga pe domnișoara Matei la restituirea obiectelor arătate sau la plata valorii lor, solidar cu tatăl său”.

Tribunalul a judecat și, cu toată pledoaria d-lui avocat Taifas, a apreciat că fapta nu constituie înșelăciune.

Mai precis, a stabilit că nu se poate face dovada înșelăciunii și, în consecință, a achitat pe domnișoara-doamna Elena Matei, ordonând în același timp să i se restituie lucrurile enumerate în cerere d-lui Panait Chirișescu, care fuseseră puse sub sechestru.

 

Sursa: Gazeta Municipală din 7 ianuarie 1945