Pentru această tranzacție, Napoleon trebuie să ofere Austriei ceva în contrapartidă. Cum ar fi de pildă opulenta Republică Venețiană, aflată însă de ani buni în declin.
Problema este că Veneția s-a menținut cu prudență departe de conflict și mai ales de coalițiile împotriva Franței. Era nevoie așadar de crearea unui pretext.
Generalul Landrieu, un agent al serviciului secret napoleonian, fabrică un fals apel ca din partea Marelui Consiliu al Veneției către locuitorii Veronei, pentru a se răscula împotriva garnizoanei franceze cantonate în orașul lor, notează Herodote.
Diversiunea reușește: pe 17 aprilie 1797, 400 de militari francezi care erau îngrijiți în spitalul din Verona sunt masacrați de gloată. Era a doua zi a Paștilor.
La scurt timp, un vas de război francez navighează provocator pe lângă coasta venețiană. Este bombardat iar căpitanul său este ucis.
Pentru Bonaparte este suficient: el adresează un ultimatum Serenisimei Republici după care fără multă vorbă o invadează. Din acest moment are moneda de schimb pentru a o oferi austriecilor.
Austriecii acceptă și pe 18 octombrie se semnează Tratatul de la Campoformio. Astfel a luat sfârșit în mod brutal istoria milenară și glorioasă a Republicii Venețiene. Astfel a început epopeea napoleoniană care va schimba fața Europei.
Masacrul de la Verona va fi intitulat de propagandiștii francezi „Paștile Veroneze”, ca pandant la „Vecerniile siciliene” din 1282.
