Tranzistorul era ieftin, era trainic și era portabil. Însă nici măcar nu se putea apropia de calitatea tehnică a sunetului unui disc ascultat pe instalația stereo de acasă.
A fost însă singura tehnologie disponibilă pentru iubitorii muzicii portabile, până când Sony Corporation a declanșat o revoluție în aparatura electronică portabilă odată cu inventarea primului casetofon stereo personal.
Un aparat la fel de uimitor la prima vedere cum avea să fie mai târziu telefonul mobil și aparatul fotografic digital, Sony Walkman a fost pus în vânzare pentru prima dată pe 1 iulie 1979.
Imaginația înaintea tehnologiei
Walkmanul era mai puțin o revoluție tehnologică și mai mult o revoluție în imaginație. Fiecare element al dispozitivului se afla deja în producție sau în teste într-un alt produs, când legendarul președinte al Sony, Masaru Ibuka (foto), a formulat o pretenție specială la începutul anului 1979.
Ibuka, un mare iubitor de muzică, dar și un om care se afla mult pe drumuri, avea obiceiul de a căra cu el în călătoriile internaționale un casetofon „portabil”.
Dar aparatul Sony TC-D5 era un aparat greoi care nu era portabil după standardele moderne.
De aceea, Ibuka l-a întrebat pe adjunctul său de atunci, Norio Ohga, dacă nu poate inventa ceva mai practic.
Lucrând pe un Pressman, un reportofon pe care Sony îl producea deja și care era foarte popular printre ziariști, Ohga a meșterit un player-only stereo pentru următorul zbor transoceanic al lui Ibuka.
Deși acest proto-Walkman necesita niște căști mari, de mărimea urechii și baterii obișnuite (care, bineînțeles, s-au terminat la jumătatea drumului lui Ibuka), el l-a impresionat pe președintele Sony cu calitatea sunetului și portabilitatea sa.
Când Ibuka a cerut subordonaților săi să producă o versiune de serie a produsului, aceștia au ridicat o sumedenie de obiecții. Cea mai importantă dintre ele era: Cine ar cumpăra un aparat capabil doar să redea casete audio, fără să poată înregistra?
Răspunsul lui Ibuka a fost simplu: „De ce credeți că un casetofon player stereo la care să poți asculta în timp ce călătorești nu este o idee bună?”
Această frază s-a dovedit a fi una dintre cele mai rentabile fraze din istoria afacerilor.
Succes fulgerător
După o fază de dezvoltare ultrarapidă, de numai patru luni, inginerii de la Sony au pus la punct un produs fiabil, gata să fie comercializat la prețul de 30.000 de yeni (circa 150 de dolari americani în 1979), și disponibil înaintea vacanțelor de vară ale studenților japonezi.
Acestea erau cele două condiții critice stabilite la începutul dezvoltării produsului.
Producția inițială, de 30.000 de bucăți, s-a dovedit prea mare, după o lună de vânzări mediocre (doar 3.000 de bucăți s-au vândut în iulie 1979).
Însă după o campanie inovatoare de marketing pe lângă consumatori, în care producătorii de la Sony pur și simplu i-au abordat pe pietonii de pe străzile din Tokyo și le-au dat șansa să audă cum sună un Walkman, vânzările au explodat.
Stocurile disponibile au fost lichidate înainte de sfârșitul lunii august. Începea povestea unuia dintre cele mai mari succese din istoria tehnologiei.
