Pe 26 septembrie 1991, minerii, chemați de gruparea neo-bolșevică a lui Ion Iliescu la București ca să dea jos guvernul Petre Roman, au luat cu asalt Parlamentul României. Cel care le-a ținut piept a fost fruntașul PNȚCD Ion Rațiu.
Cu o zi înainte începuse mineriada care a dus la răsturnarea prin forță a primului Guvern din România post-comunistă, în 1991.
Mineriada, spre deosebire de cele din 1990, a fost îndreptată împotriva liderilor FSN, iar reprezentantul PNȚCD, Ion Rațiu, cel care era să fie linșat cu un an înainte, de data aceasta a fost cel care a ținut sub control hoardele de mineri.
Iată cum descria, pe 25 septembrie 2017, ce s-a întâmplat atunci:
Una dintre tacticile folosite de liderii români care au preluat puterea după înlăturarea lui Nicolae Ceaușescu a fost utilizarea unor bande înarmate împotriva opoziției.
Tactica fusese brevetată de comuniști înainte de alegerile din 1946, când muncitorii bolșevici înarmați distrugeau sediile PNȚ și ale PNL, îi maltratau pe politicienii din opoziție și devastau redacțiile și tipografiile ziarelor critice la adresa puterii.
După Revoluția din Decembrie 1989, cei care au preluat puterea în România sub sigla FSN au folosit minerii pentru a obține aceleași rezultate.
În anul 1990, mineriadele au năruit imensul capital de simpatie de care se bucura România în lumea occidentală după revoluția antimcomunistă.
Minerii au devastat sediile PNȚCD și PNL, au agresat politicieni precum Corneliu Coposu sau Ion Rațiu și au distrus redacțiile ziarelor opoziției, precum România liberă și Dreptatea.
Liderii FSN le-au promis în schimb minerilor o serie de privilegii, însă condițiile de viață din Valea Jiului au început să se deterioreze rapid.
Astfel că, în 25 septmebrie 1991, a început o nouă mineriadă, de data aceasta îndreptată împotriva reprezentanților FSN.
După două zile de haos, prim-ministrul Petre Roman a demisionat, iar minerii au ajuns în Parlament. A rămas emblematică o fotografie făcută în data de 26 septembrie 1991, când Ion Rațiu, de la tribuna Camerei Deputaților, domina hoardele înarmate de mineri, aceleași care cu un an înainte îl amenințau cu moartea.
Iată cum descrie Ion Rațiu aceste evenimente în memoriile sale:
„Încet, încet au început să intre minerii în Cameră. Pronaosul era plin de ei. Zeci de mineri, foarte agresivi, chiar în cele două logii ale Camerei. Cred că eu am dominat situația.
Eu i-am convins pe mineri să plece din Cameră și au ieșit, în cele din urmă, mulțumită repetatelor mele intervenții.
Decisiv a fost anunțul meu că mă voi adresa mulțimii afară, în fața Camerei. Altfel ar fi fost vărsare de sânge. Erau înarmați cu răngi, bare de metal, bastoane și ciomege”.
Minerii au obținut demisia Guvernului, însă aceasta nu a fost ultima mineriadă. Aproape un deceniu, amenințarea hoardelor înarmate care provocau haos în București a fragilizat democrația în România.
