Un interviu cu filosoful și ziaristul catolic Jean Sevillia în Le Figaro.
- După cum Papa Francisc a anunțat încă de acum un an, Vaticanul a deschis pentru istorici accesul la arhivele despre pontificatul lui Pius al XII-lea. Trebuie să ne așteptăm la descoperiri importante în legătură cu atitudinea sa față de regimul nazist?
Este o veche controversă istorică, provocată mai ales de apariția în 1963 a piesei de teatru a lui Rolf Hochhuth, care critica aspur acțiunile lui Pius al XII-lea în Al Doilea Război Mondial, în condițiile în care, până la această dată, și în special până la moartea lui Pius al XII-lea, în 1958, comunitatea internațională îi elogiase pontificatul. Inclusiv comunitatea evreiască.
Dar nu există secrete ascunse despre Pius al XII-lea! În 1963, Papa Paul al VI-lea, dorind să facă lumină pe acest subiect, a deschis arhivele Vaticanului și a încredințat unei echipe de patru istorici ecleziastici sarcina de a extrage toate documentele privind perioada războiului.
Publicarea rezultatelor acestei munci colosale a avut loc între 1965 și 1982, douăsprezece volume de câte 800 de pagini fiecare, astăzi accesibile în mod liber pe internet, pe site-ul Vaticanului.
Esențialul documentelor privind sfârșitul pontificatului lui Pius al XI-lea și cel al lui Pius al XII-lea, pentru perioada războiului, a fost astfel pus la dispoziție.
Evident, deschizând totalitatea arhivelor pentru care clasarea științifică nu s-a încheiat încă, Biserica va permite accesul la unele documente încă neexploatate, însă marea parte a arhivelor a fost în realitate deja explorată.
Nu mă aștept deloc la mari descoperiri privind perioada războiului.
Vor apărea în schimb noutăți pentru lunga perioadă a pontificatului lui Pius al XII-lea, care se întinde între 1945 și 1958, însă amatorii de senzațional nu sunt interesați de ele, deoarece nu găsesc material pentru polemică.
Adversarii lui Pius al XII-lea revin neîncetat cu aceleași argumente, însă fără a aduce niciodată o mărturie nouă sau un document necunoscut care să demonstreze culpabilitatea papei.
Invers, de partea apărării, numeroase documente noi sau mărturii inedite au fost date publicității de istorici și toate dovedesc că Pius al XII-lea a fost marcat de drama războiului și a făcut tot ce a putut pentru a interveni în favoarea persecutaților.
- Adversarii lui Pius al XII-lea îi reproșează tăcerea sa față de barbariile nazismului. Apărătorii săi, însă, afirmă că el ar fi desfășurat acțiuni discrete pentru a slăbi Germania nazistă, fără a provoca mânia lui Hitler.
Mai înainte de toate, Pius al XII-lea nu a tăcut: cu ocazia mai multor intervenții, el a pronunțat cuvinte puternice, cum este discursul de Crăciunul din 1942, în care a vorbit despre „sutele de mii de persoane, care, fără nici o vină, uneori doar din cauza naționalității sau rasei lor, sunt trimiși la moarte”.
Apoi, tactica tăcerii a fost una deliberată, decisă după multe deliberări. Dilema nu era simplă. Dacă Pius al XII-lea a preferat să rămână discret, motivul principal este că în Olanda, protestele viguroase ale episcopatului și clerului, în 1942, nu au avut ca efect decât înăsprirea represiunii.
De altfel, atunci a fost arestată carmelita Edith Stein de la mănăstirea Echt și deportată și apoi gazată la Auschwitz.
