Papa Pius al XII-lea: Colaboraționist sau Erou? Antisemit sau Apărător al evreilor?

 

Papa Francisc a deschis arhivele pentru ca istoricii să poate cerceta documentele legate de activitatea Papei Pius al XII-lea în Al II-lea Război Mondial.

Prevenit de acest exemplu, Pius al XII-lea acordă prioritate acțiunii discrete, diplomatice, alegând să lase cât mai puține urme scrise.

Însă după război am înregistrat numeroase mărturii atestând că Pius al XII-lea a intervenit în nenumărate rânduri pentru a veni în ajutorul victimelor, mai cu seamă cu ocazia raidurilor asupra evreilor din Roma, în 1943.

Trebuie reamintit contextul: cei care îi reproșează lui Pius al XII-lea că nu a protestat suficient în mod public comit un anacronism!

Este o certitudine că papa nu se temea pentru propria persoană, deși se știa în pericol și era pregătit să fie răpit de Hitler.

De altfel, în 1942-1943, Vaticanul era un stat minuscul, lipsit de mijloace în centrul unei Rome ocupate de germani.

Printre puținele mijloace de comunicație la dispoziția papei, Radio Vatican depindea de curentul electric distribuit de Italia, aliata Germaniei.

Papa nu avea Twitter sau Telejurnalul de la ora 20 pentru a protesta public. Ne aflăm într-o societate în război, polițienească, în care libertățile sunt suspendate…

Papa nu putea așadar avea un discurs care să fie apoi preluat de agențiile de presă de pe planeta întreagă. Era o altă lume.

Până și faimosul discurs de Crăciun din 1942 a fost ascultat de puțină lume: doar ascultătorii Radio Vatican, adică o mână de oameni.

În timpul războiului, nici Roosevelt, nici Churchill, nici generalul De Gaulle nu au acuzat public Germania nazistă de exterminarea evreilor.

După măsura a ceea ce știa, Pius al XII-lea a vorbit. După măsura a ceea ce putea, a avut inițiative. A făcut-o în conformitate cu constrângerile epocii și cu firea sa, care era cea a unui diplomat.

  • Dincolo de responsabilitatea individuală a lui Pius al XII-lea, Biserica nu a fost tentată la vremea respectivă să închidă ochii față de crimele fasciste pentru a putea combate mai bine comunismul? Mulți creștini din vremea aceea sunt marcați de un puternic sentiment antisemit…

Mai întâi, nu trebuie confundat antisemitismul cu antiiudaismul. Ceea ce este sigur este că raportarea Bisericii la iudaism ca religie a evoluat după conciliul Vatican II și că în epoca respectivă, într-adevăr, modul teologic în care catolicii îi priveau pe evrei era mult mai aspru decât astăzi.

Însă Biserica a condamnat dintotdeauna antisemitismul ca ură rasială!

Înainte de război, textele lui Pius al XI-lea sunt foarte clare în această privință și avem discuții private ale cardinalului Pacelli – viitorul papă Pius al XII-lea – care nu lasă nici ele vreo umbră de îndoială.

Tradiția Bisericii a fost dintotdeauna apărarea evreilor ca persoane și, în fața antisemitismului care a afectat multă vreme Europa, papalitatea s-a arătat protectoare față de evrei și nu a încetat să condamne violențele la adresa lor.

În lumea catolică de atunci, existau fără îndoială persoane care considerau comunismul un pericol mai mare decât nazismul; dar aceasta nu a fost niciodată poziția personală a lui Pius al XII-lea, care are principalul merit al publicării encliclicei „Mit brennender Sorge”, a lui Pius al XI-lea din 1937 și care condamna regimul nazist.

Sunt cunoscute toate acțiunile lui Pacelli pe lângă episcopatul german pentru a-i rezista lui Hitler înainte de război. El nu a arătat niciodată nici cea mai mică simpatie față de național-socialism.

Dimpotrivă! Papa dorește înfrângerea Germaniei și de-a lungul întregului război privește către Aliați. Toate acestea sunt cunoscute și documentate.

  • Credeți că procesul intentat lui Pius al XII-lea va lua sfârșit?

Cred că această ceartă va sfârși prin a se stinge. Opoziția față de Pius al XII-lea este tot mai puțin virulentă. Filmul „Amen” realizat de Costa-Gavras în 2002 a relansat polemica, dar astăzi ea se diminuează din lipsă de dovezi semnificative în sensul culpabilității papei.

Vaticanul, care are timpul de partea sa, așteaptă ca pasiunile să se stingă, pentru a relua procesul de beatificare al lui Pius al XII-lea.

Oare nu afirma Serge Klarsfeld, celebrul avocat vânător de naziști, cu câțiva ani în urmă: „Nu există nici un motiv pentru care Pius al XII-lea să nu fie recunoscut ca sfânt. Să nu uităm că Pius al XII-lea a avut gesturi discrete și eficiente pentru a-i ajuta pe evrei.”