Fostul ministru secretar de stat la Agricultură și Industria Alimentară (1979-1981) Maxim Berghianu, a fost singurul care a încercat să-l convingă pe Nicolae Ceauşescu să renunţe la decretul prin care consumul de pâine era redus cu 20%.
În zadar! Angelo Niculescu (viceprim-ministru şi ministru al Dezvoltării) pe Ilie Verdeţ (prim-ministru) şi Ana Mureşan (ministrul Comerțului interior în 1989) nu au avut nimic de obiectat.
Franţa, chifla, pâinea şi cartela
Astfel, nefiind susţinut, Maxim Berghianu nu l-a putut îndupleca pe dictator. Ceauşescu s-a decis să raţionalizeze pâinea în urma unei vizite în Franţa, în vara anului 1980 (23-26 mai). La recepţia dată de preşedintele Valéry Giscard d’Estaing, dictatorul a observat că gazdele au pus doar o chiflă pentru fiecare invitat.
În acest context, el a ajuns la concluzia că în România se face risipă de pâine. Şi cum se zbătea să achite datoria externă a României – indiferent de sacrificii –, reducerea consumului de pâine a venit la fix pentru el.
Chiar şi aşa, Berghianu a subliniat că nu este necesară o astfel de măsură pentru populaţie. N-a găsit înţelegere. Marele Cârmaci ştia cel mai bine cum e mai bine. Consecinţele au apărut la aproximativ o lună după semnarea decretului.
„Nici muncă fără pâine, nici pâine fără muncă!”
Şi aşa şi-a amintit Ceauşescu de un vechi proverb românesc, de prim-plan în lozincile propagandei comuniste: „Nici muncă fără pâine, nici pâine fără muncă!”
„A trecut asta. După două săptămâni am auzit că la Galaţi pleacă oamenii din combinat, în timpul programului, să ia pâine, pentru că atunci când ies din schimb nu mai găsesc pâine. La Ploieşti a apărut scris pe vagoane «Vrem pâine!» «Nu muncim fără pâine!»
Pe 16 ianuarie, ne cheamă Ceaușescu. Nu ne-a mai chemat pe toţi. Numai pe mine şi pe Angelo. «Să daţi pâine câtă se cere! Faceţi un proiect, să scoatem de la rezerva de stat grâu şi să dăm pâine câtă se cere.»
Nu i-am zis nimic. Am plecat de la el. Ne-am dus la Verdeţ. Acolo a chemat-o şi pe Ana Mureşan. Și eu am spus: «Nu am zis să nu ne batem piroane în cap? De ce a trebuit să reducem consumul de pâine?»
Nu prea mai era alcool în băuturi
Dar cred că nu era numai asta… Începuse să strice produsele alimentare fabricate. Începuse să reducă alcoolul din băuturi, să reducă zahărul din produse, uleiul din conserve…
Şi n-am vrut să girez aşa ceva şi le-am spus. Apoi a venit şi povestea cu pâinea… Peste o săptămână am fost schimbat de la Ministerul Industriei Alimentare. Am fost trimis la Ministerul Muncii pentru ca acolo să nu mai am de-a face cu economia.
Asta a fost! Pe unde se ducea, Ceauşescu copia numai ce era rău. Din Coreea a venit cu ideea să construim fabrici de mâncare. Păi, pe românii care au o tradiţie în bucătărie, să-i trimiți în fabrici de mâncare? Că așa a văzut în Coreea!”, a dezvăluit Maxim Berghianu în interviul pe care l-a realizat Octavian Silivestru şi care e păstrat în Arhiva de istorie orală.
Fototeca online a comunismului românesc. Cota: 152/1974. Conţinut: Aspecte de la participarea lui Nicolae Ceauşescu la festivitatea deschiderii Conferinţei Mondiale a Populaţiei, găzduite de România. (19 august 1974)
