Online

Operațiunea Citadela: Hitler și-a împins trupele în Iad

 Adrian Pătrușcă
Operațiunea Citadela: Hitler și-a împins trupele în Iad

Pe 5 iulie 1943, umilit de înfrângerea de la Stalingrad, în iarna 1942-1943, Hitler vrea să își ia revanșa, pentru a opri retragerea armatelor sale.

În primăvara lui 1943, Frontul de Răsărit se întindea din nord-vestul în sud-estul Rusiei, de la Leningrad la Harkov. Pe această linie aproape dreaptă, apare însă „pintenul” Kursk, care pătrunde adânc în interiorul teritoriului controlat de nemți, ceea ce incomodează serios manevrele Wehrmacht-ului.

Aflat în „Bârlogul lupului”, buncărul său din Rastenburg (azi, Ketrzyn, în Polonia), de unde dirija operațiunile din Est, Hitler ia în luna aprilie hotărârea de a încerca o străpungere a Frontului de Răsărit tocmai la Kursk, concentrând maximum de forțe disponibile după Stalingrad: 25 de divizii de infanterie (adică 780.000 de oameni), 20 de divizii de blindate, 2000 de tancuri Tiger și Panzer, 2000 de avioane etc.

Botezată „Citadela”, operațiunea de la Kursk a mobilizat de două ori mai multe mijloace și mai mulți oameni decât „Barbarossa”, invadarea Uniunii Sovietice ce avusese loc cu doi ani mai devreme.

Strategii lui Hitler s-au opus inițial unei astfel de operațiuni de „totul sau nimic”. Însă Führerul, măcinat de înfrângerea de la Stalingrad, pradă unuia dintre elanurile sale, i-a pus la punct cu lozinci: „Victoria de la Kursk va fi un semnal pentru lumea întreagă”.

Mareșalul Erich von Manstein a cerut atunci ca ofensiva să aibă loc, mai repede, în luna mai, din două motive: atunci, solul ar fi fost suficient de uscat după topirea zăpezilor încât să permită mobilitatea blindatelor grele și sovieticii nu ar fi avut suficient răgaz să-și refacă forțele și să efectueze reaparațiile necesare după iarnă.

---Mareșalul Von Manstein inspectează diviziile Tiger---

Hitler s-a opus însă încă o dată strategilor săi, amânând operațiunile pentru iuliie, deoarece spera să folosească răgazul pentru a realiza o mobilizare mai mare de mijloace tehnice.

Această amânare va fi fatală. Se va dovedi că Von Manstein a avut dreptate. Bine informați, sovieticii profită de întârziere pentru a-și consolida pozițiile.

La fel ca Hitler, Stalin avea și el opinii strategice. Generalisimul ar fi dorit ca trupele sale să atace primele și să-i ia pe nemți prin surprindere. Spre deosebire de Von Manstein, mareșalul Ghiorghi Jukov îl ignoră pe Stalin și se pregătește pentru a primi lovitura germană lăsând-o să se zdrobească de apărarea sovietică. Abia apoi trebuia să vină contraofensiva.

Armata Roșie reușește să mobilizeze un total de 1.900.000 de soldați și un contingent puternic de tancuri T-34. Aflate sub comanda directă a generalilor Rokosovski și Vatutin, efectivele sovietice sunt de două până la trei ori superioare celor germane.

---Tancuri sovietice T-34---

Când ofensiva pornește pe 5 iulei, pe o căldură toridă, nemții constată repede că sovieticii nu sunt câtuși de puțin surprinși de atac și în plus sunt și foarte bine pregătiți.

Tancurile germane, în prima linie, încearcă să treacă peste liniile dușmane, dar o ploaie de foc se abate asupra lor. În plus, se dovedește că multe dintre noile Panzeruri, abia ieșite de pe liniile de fabricație, fuseseră făcute cam de mântuială, pentru a satisface ambițiile numerice ale lui Hitler. Multe dintre ele cad victimă defecțiunilor tehnice.

---Panzere avariate---

Nici în aer, germanii nu dețin superioritatea.

Trupele Wehrmachtului nu reușesc să înainteze decât 25 de kilometri în cinci zile. Bătălia este nemiloasă. Nici rușii, nici nemții nu iau prizonieri. Însă rușii au rezerve de oameni mai mari și își permit să arunce permanent în luptă formații proaspete.

---Sovietici pregătiți să riposteze la un atac aerian---

Colac peste pupăză, nemții suferă și o înfrângere psihologică pe 10 iunie, când anglo-americanii reușesc să debarce în Sicilia.

Pe 12 iulie, nemții încearcă să relanseze ofensiva împotriva Kurskului, prin nord, sub conducerea generalilor Von Kluge și Model, și în sud sub conducerea mareșalului Von Manstein și a generalului Hoth. Cine știe care ar fi fost soarta bătăliei, dacă manevra ar fi avut loc.

Alarmat însă de vestea debarcării din Sicilia, Hitler ordonă încetarea misiunii „Citadela” și le cere generalilor să ia trupe de pe Frontul de Răsărit și să le trimită în Italia.

Armata germană a pierdut în bătălia de la Kursk o jumătate de milion de oameni (uciși sau răniți). Armata rusă, mult mai mult.

Dar mai ales, Wehrmachtul a pierdut o treime din blindatele sale și ultima șansă de a opri tăvălugul sovietic.

Devenise limpede: înfrângerea Germaniei era o chestiune de un an sau doi.

Inapoi la articole
CAPITAL
ANIMALZOO
DOCTORUL ZILEI
EVZ MONDEN
Citește în continuare pe EVZ Istoric