În primăvara lui 1943, Frontul de Răsărit se întindea din nord-vestul în sud-estul Rusiei, de la Leningrad la Harkov. Pe această linie aproape dreaptă, apare însă „pintenul” Kursk, care pătrunde adânc în interiorul teritoriului controlat de nemți, ceea ce incomodează serios manevrele Wehrmacht-ului.
Aflat în „Bârlogul lupului”, buncărul său din Rastenburg (azi, Ketrzyn, în Polonia), de unde dirija operațiunile din Est, Hitler ia în luna aprilie hotărârea de a încerca o străpungere a Frontului de Răsărit tocmai la Kursk, concentrând maximum de forțe disponibile după Stalingrad: 25 de divizii de infanterie (adică 780.000 de oameni), 20 de divizii de blindate, 2000 de tancuri Tiger și Panzer, 2000 de avioane etc.
Botezată „Citadela”, operațiunea de la Kursk a mobilizat de două ori mai multe mijloace și mai mulți oameni decât „Barbarossa”, invadarea Uniunii Sovietice ce avusese loc cu doi ani mai devreme.
Strategii lui Hitler s-au opus inițial unei astfel de operațiuni de „totul sau nimic”. Însă Führerul, măcinat de înfrângerea de la Stalingrad, pradă unuia dintre elanurile sale, i-a pus la punct cu lozinci: „Victoria de la Kursk va fi un semnal pentru lumea întreagă”.
Mareșalul Erich von Manstein a cerut atunci ca ofensiva să aibă loc, mai repede, în luna mai, din două motive: atunci, solul ar fi fost suficient de uscat după topirea zăpezilor încât să permită mobilitatea blindatelor grele și sovieticii nu ar fi avut suficient răgaz să-și refacă forțele și să efectueze reaparațiile necesare după iarnă.
–Mareșalul Von Manstein inspectează diviziile Tiger–
Hitler s-a opus însă încă o dată strategilor săi, amânând operațiunile pentru iuliie, deoarece spera să folosească răgazul pentru a realiza o mobilizare mai mare de mijloace tehnice.
Această amânare va fi fatală. Se va dovedi că Von Manstein a avut dreptate. Bine informați, sovieticii profită de întârziere pentru a-și consolida pozițiile.
La fel ca Hitler, Stalin avea și el opinii strategice. Generalisimul ar fi dorit ca trupele sale să atace primele și să-i ia pe nemți prin surprindere. Spre deosebire de Von Manstein, mareșalul Ghiorghi Jukov îl ignoră pe Stalin și se pregătește pentru a primi lovitura germană lăsând-o să se zdrobească de apărarea sovietică. Abia apoi trebuia să vină contraofensiva.
