În 1954, regimul comunist îi oferea Ordinul Muncii clasa I, după ce în 1948 îl făcuse deputat în Marea Adunarea Națională.
Prozator, memorialist şi traducător, Gala Galaction, pseudonim al lui Pişculescu Grigorie,, s-a născut în Dideşti, jud. Teleorman, la 16 aprilie 1879.
A urmat cursurile Liceului „Sf. Sava” din Bucureşti (1890-1898), ale Facultăţii de Litere şi Filosofie (1898-1899) şi ale Facultăţii de Teologie din Bucureşti (1899-1903), devenind doctor în teologie (1909).
În 1896 a debutat cu schiţa „Pe terasă”, în publicaţia „Adevărul ilustrat” şi a colaborat cu articole la numeroase reviste ale vremii, printre care: „Socialismul”, „Chemarea”, „Lumea Nouă”, „Cuvântul liber”, „Luptătorul”, „Avîntul”.
A condus „Cronica” (1915-196), împreună cu Tudor Arghezi, şi „Spicul”. Primul volum, „Bisericuţa din Răzoare. Nuvele şi schiţe”, i-a fost publicat în 1914, de Editura Viaţa Românească, urmat de altele, precum „Scrisori către Simforoza.
În pământul făgăduinţei” (1930), „În grădinile Sf. Antonie” (1942). Opera sa de prozator cuprinde în principal nuvelele şi povestirile din volumul „Clopotele din Mănăstirea Neamţu” (1916), „De la noi, la Cladova” (1924), „Caligraful Terţiu” (1929), „Nuvele şi schiţe” (1934) dar şi romanele „Roxana” (1930), „Papucii lui Mahmud” (1932), „Doctorul Taifun” (1933), „La răspântie de veacuri” (1935).
De asemenea, este şi autorul unui amplu „Jurnal”, publicat postum în trei volume masive (1973-1980).
Publicistica sa este cuprinsă în mai multe volume, printre care: „Eminescu” (1914), „La ţărmul mărei” (1916), „O lume nouă” (1919), „Răboj pe bradul verde” (1920), „Toamne de odinioară” (1924), „Vlahuţă” (1944), „Mangalia” (memorial de călătorie, 1947).
După 1944, s-a angajat activ în viaţa literară şi politică, fiind: vicepreşedinte al Societăţii Scriitorilor Români (1947), membru al Academiei Române (1947), deputat în Marea Adunare Naţională (1948).
Este şi autorul unui mare număr de lucrări cu caracter teologic.
A fost defensor eclesiastic (1906; 1909-1919), preot (1922), profesor la Facultatea de Teologie din Chişinău (1926-1941).
A tradus singur Noul Testament (1927) şi în colaborare cu preotul Vasile Radu, Biblia (1938).
A fost distins cu: Premiul Academiei Române (1914), Premiul Societăţii Scriitorilor Români (1932), Medalia „Meritul Cultural” cl. a II-a (1934), Premiul Naţional Literar (1935), Premiul naţional pentru proză (1942), Medalia „Meritul Cultural” în grad de Comandor (1947), Ordinul Muncii cl. I (1954).
Sursa: Agerpres
