Născut în Figeac, localitate în departamentul francez Lot, Champollion dovedește de mic că este un copil supradotat. De nevoie, însă, se face profesor de istorie.
Face rapid o pasiune pentru civilizația egipteană antică și viața în timpul faraonilor, devenită o adevărată modă după expediția în Egipt a lui Napoleon Bonaparte, în 1798-1799.
În 1798, soldații franceză descoperiseră la Rosetta (în arabă, Rașid), în delta Nilului, o piatră neagră gravată cu trei texte, dintre care unul în greaca veche, un altul în demotică (o scriere egipteană mai nouă) și în hieroglife.
Piatra este îmbarcată pe o corabie cu destinația Franța, dar englezii o interceptează și o transportă la British Museum din Londra.
Ea va trezi imediat curiozitatea savanților: printre aceștia, tânărul Champollion și un englez cu 15 ani mai vârstnic decât acesta, Thomas Young.
Young descifrează versiunea demotică și descoperă că hieroglifele din cartușe conțin numele mai multor faraoni.
Champollion reușește însă să meargă mai departe. El observă că textul hieroglific conține de trei ori mai multe semne decât cuvintele textului grec.
Deduce astfel că hieroglifele (au fost recenzate circa 5000) nu sunt doar ideograme, contrar prejudecăților de până atunci. El pot avea în cadrul aceluiași text un rol asemănător literelor alfabetului nostru.
Champollion reușește astfel, pe 14 septembrie 1822 să descifreze nume proprii, precum Cleopatra, Ramses și Tutmes.
Emoția îl face să-și piardă cunoștința la propriu. Leșină. La scurt timp, el își prezintă epocala descoperire în fața Academiei de Inscripții și Litere.
Jean-François Champolion moare peste numai 10 ani, la vârsta de 42 de ani, din cauza surmenajului provocat de muncă, înconjurat de uriașe onoruri și după ce reușise în sfârșit să viziteze țara visurilor sale: Egiptul.
