Omul care a ridicat economia României la cel mai înalt nivel moare ca un câine în pușcăriile comuniste

 

A fost arestat la 5 octombrie 1946 şi condamnat de către Curtea Supremă prin sentinţa nr. 1510/1948 la 20 de ani temniţă grea pentru crimă de război.

În descrierea faptei se arată că „fiind ministru de Finanţe, a luat parte la alăturarea României cu Germania, vânzându-se bunurile ţării şi a contribuit la începerea războiului”.

A trecut prin penitenciarele Văcăreşti, Aiud şi Râmnicu Sărat, unde a decedat în ziua de Crăciun a anului 1959.

În perioada detenției, T.B.C.-ul i-a atacat 5 organe. A murit fără nici un ajutor medical.

Este de remarcat faptul că lui Cancicov nu i s-a putut aduce nicio învinuire personală, singura sa „vină” fiind aceea de a fi fost membru al guvernului Antonescu.

Cu privire la data decesului există și o altă variantă: aprilie 1964. Într-o scrisoare către George Călinescu, prozatoarea Georgeta Mircea Cancicov (1899-1984), îi comunica teribila veste: „Abia de câteva zile am aflat că soțul meu a murit acolo unde se afla de 18 ani”.

Pachete de la președintele Franței

În memoriile sale, referindu-se la Mircea Cancicov, Aurel Popa notează:

„A urmat apoi Facultatea de drept la Sorbona, unde a fost tot șef de promoție. A fost coleg la Sorbona cu președintele Franței, al cărui nume nu-l mai țin minte și care a urmat după prima descăunare a generalului Charles de Gaulle.

Acest președinte i-a trimis lui Cancicov, prin ambasada Franței la București, câte un pachet lunar în greutate de 20 kg cu alimente, până la data de 14 mai 1948, când s-a produs interdicția totală de corespondență”.

Banii Regelui Carol al II-lea

Fruntașul national-țărănist și istoricul Ion Hudiță nota în memoriile sale că, la 5 martie 1939, a aflat că: