Şi-a făcut studiile primare şi pe cele secundare la Craiova (1887-1899), apoi a absolvit Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele din Bucureşti, ca şef de promoţie (1904).
În 1910 a plecat în Marea Britanie, unde a început să experimenteze o serie de invenţii, iar în 1913 s-a aflat în SUA.
În perioada 1914-1918 a fost consilier al Amiralităţii Britanice, obţinând cetăţenia britanică.
Revenit în ţară în anul 1919, a conferenţiat la Academia Română despre sonicitate şi a fondat societatea Sonica.
Considerat unul dintre marii inventatori ai lumii, are o operă ştiinţifică impresionantă, concretizată în peste 120 de brevete de invenţii (publicate în patru volume de Patent Office din Marea Britanie) şi în numeroase lucrări şi studii apărute în prestigioase reviste ştiinţifice: Studiu asupra betonului armat (1904), Oscilarea vagoanelor în timpul mersului (1905), Elemente de teoria şi aplicaţiunile cimentului armat (1906) ş.a.
Sonicitatea
Majoritatea brevetelor sale de invenţie sunt aplicaţii industriale ale noii ştiinţe pe care a descoperit-o şi a fundamentat-o, anume sonicitatea (Theory of Sonics, a Treatise on Transmission of Power by Vibrations, 1918; Sonicitatea, 1919; Ştiinţa sonică, 1921; Les ondes soniques. Leurs diverses applications mécaniques, 1927; Sonics, 1959).
A elaborat o teorie a betonului armat şi a executat construcţii remarcabile din acest material.
Tot lui i se datorează un convertor de cuplu, pe baza căruia au fost realizate automobile şi locomotive sonice, invenţie pusă în practică la Expoziţia de la Wembley (1924), apoi la Salonul automobilului de la Paris (1926); între 1932-1934 a aplicat convertorul de cuplu la locomotivele şi motoarele Malaxa.
A mai realizat o maşină de integrat ecuaţii diferenţiale, precum şi o serie de pompe de injecţie şi injectoare pentru motoarele Diesel.
S-a ocupat şi de transformarea energiei electrice în energie sonică şi invers, a energiei mecanice în energie calorică etc.
Ca o recunoaştere adusă ştiinţei sonicităţii, o grupă a Clasificării internaţionale a brevetelor poartă numărul său (F 16H33/12 – Transmisia Constantinescu).
Membru de onoare al Societăţii Inginerilor Civili din Londra şi Doctor Honoris Causa al Institutului Politehnic din Bucureşti.
Membru corespondent (10 iun. 1920), apoi membru titular (3 febr. 1965) al Academiei Române.
A murit la Coniston în Marea Britanie, la 11/12 decembrie 1965.
Sursa: Agerpres
