În anul 1975, căpitanul Petre Ionescu, din cadrul Securității Municipiului București , propune – și i se aprobă – închiderea dosarului de problemă privind elementele dușmănoase din rândul fostei francmasonerii române, aducând următoarele argumente:
”Analizând situația operativă din problemă, se constată că majoritatea elementelor au decedat, iar cele rămase în viață, datorită vârstei înaintate, nu mai prezintă pericol potențial.
În prezent, în evidențele noastre, se află un număr de 3 elemente din această categorie, fiind și fost condamnate pentru infracțiuni contra securității statului, urmărirea lor continuându-se în cadrul problemei 891 – foști condamnați fără nuanță politică.
Menționăm, de asemenea, că nici în cadrul Direcției I nu există un asemenea dosar de problemă.”
La Direcția I (fosta Direcție a III-a a Securității – Informații Interne) fusese deschis dosarul foștilor membri ai francmasoneriei din 1 octombrie 1956, adică fusese pe rol timp de aproape 20 de ani, deși Masoneria se desființase încă din 1948, ultimul Mare Maestru fiind Mihail Sadoveanu.
Totuși, potrivit unui Raport al Direcției I din 1981, semnat de șeful Direcției, general maior Aron Bondrea, se spune că în 1975, în momentul închiderii dosarului de problemă, în evidențele Securității figurau 738 francmasoni, dintre care 453 erau ”foști exploatatori”, liber profesioniști și negustori, 163 – ingineri și tehnicieni, 30 – cadre de conducere din aparatul de stat, 37 – ofițeri activi, 15 – magistrați, 5 – înalți demnitari și 35 – membri de partid.
În 1983, mai ales pentru că în Italia izbucnise scandalul Lojei Propaganda Due, în care se spunea că activaseră și 28 de români, și pentru că la Paris funcționa Supremul Consiliu pentru România, condus de Marcel Shapira, se va deschide dosarul ”Oculta, o operațiune amplă de monitorizare a activității foștilor masoni în țară și a francmasonilor din străinătate.
Potrivit tuturor informațiilor, în România nu a existat nici un fel de activitate masonică între 1948 și 1993, fiind vorba doar de foști membrii ai lojilor care păstrau legătura între ei sau cu persoane din străinătate.
