„Dorința lui de a aduce oamenii, așezămintele și gospodăria orașelor pe o cale mai bună și la o temeinică rânduială s-a izbit, chiar de la început, de opoziția boierilor.
Acești nu se puteau împăca cu norocul care l-a favorizat pe Mihai Sturza și repetau continuu; a uitat că mai ieri se afla în această tagmă, din care a ieșit spre a fi înălțat la vrednicia de șef al țării”, mai consemnează Mihai Popescu.
În 1835, la un an și câteva luni de la urcarea pe tron, Sturza era pârât, printr-o petiție, la Curtea rusească, de grave fapte de ceea ce azi numim corupție.
Petiția nu a avut alt rezultat decât o scrisoare prietenească din partea generalului Kiseleff, în care îl sfătuia „să caute liniștirea spiritelor și readucerea în jurul său a unor oameni pe care țara îi respect”, iar în încheiere îi arăta că „ar fi nevoie de a schimba pe câțiva din boierii săi cu alții mai binevăzuți de opinia publică și care prin prezența lor în sfatul țării ar da mai multă cumpănire guvernului”.
Boierii nu se lasă
Nemulțumiți de rezultatul demersului la curtea Țarului, boierii contestatari au căuta să-l ponegrească pe Vodă în fața Europei apusene. Așa că au căutat să atragă de partea lor studenți trimiși la studii în străinătate.
Unul dintre aceștia a fost Constantin Hurmuzachi (FOTO), care începe să publice în 1836 o serie de articole împotriva lui Mihail Sturza în gazete vieneze și germane.
Guvernul austriac, sesizat de faptul că presa vieneză, și cea apuseană publicau numeroase articole defavorabile Domnului moldovean, a dat ordin să se afle cine este autorul lor.
Cu ancheta este însărcinat funcționarul polițienesc Ausberg, care, în raportul din 14 octombrie 1836, îl dă ca autor principal pe Constantin Hurmuzachi, fiul lui Docsache Hurmuzaci, proprietar din 1804 în Bucovina.
Din raport aflăm că Constantin Hurmuzachi era student silitor în anul patru la drept, de 24 de ani, locuia în Leoposdstadt 636, împreună cu fratele mai mic Docsachi, student, și cu prietenul de la Iași Lascăr Rosetti, care studia tot dreptul, la văduva unui fost profesor.
Cafeneaua grecească
Constantin Hurmuzachi obișnuia să frecventeze cafeneaua grecească, unde se întâlnea cu alți boieri moldoveni, în trecere prin Viena.
La cafenea, l-a cunoscut pe Dionisie Heberle, corespondent al gazetei Leipziger-Zeintung.
Ziaristul folosea cele aflat de la Hurmuzachi, fără știrea acestuia, pentru a scrie articole despre Moldova.
Ziarul Allgemeine-Zeitung din Viena, intrigat de cele publicate de gazeta din Leipzig, l-a însărcinat pe corespondentul său Hoppe să afle sursa. Aflând că e Hurmuzachi, i-a propus să scrie articole despre starea politică din Moldova pentru ziarul său.
Hurmuzachi a scris vreo 20 de articole, dar cum rudele și prietenii săi se socoteau prigoniți de Vodă, toate erau împotriva acestuia.
La ură împotriva Domnitorului îl îndemna și prietenul său Lascăr Rosetti.
Cu prilejul anchetei s-a mai aflat că ziariștii primeau știri interesante chiar de la persoane din jurul Curții imperiale austriece, ajungându-se până la cameristele împărătesei domnitoare și împărătesei mamă.
