O muncă de 30 de ani pentru un roman cu succes planetar

 

Pe 3 aprilie 1862, ies în librării primele două volume dintr-un roman care se va bucura de un succes fenomenal: Mizerabilii.

Autorul este un proscris cu barbă albă, care, din exilul său de la Guernsey, nu încetează să lanseze filipice la adresa împăratului Napoleon al III-lea, aflat pe atunci la apogeul domniei sale.

Victor Hugo, căci despre el este vorba, a copt timp de aproape treizeci de ani acest monumental proiect romanesc.

Ultimul roman pe care îl publicase data din 1830: Notre-Dame de Paris. De atunci, s-a dedicat poeziei și a ajuns pe cele mai înalte trepte ale gloriei. Nu a încetat însă niciodată să fie preocupat de soarta celor mai umili și de nedreptatea socială.

Odată cu Mizerabilii, gloria sa va atinge o dimensiune planetară, nemaicunoscută până atunci în domeniul literar.

Romanul emblematic al lui Victor Hugo este rodul unei îndelungi gestații. Încă din 1828, tânărul scriitor, deși regalist convins, începe să se gândească la un roman pe tema mizeriei, intitulat simplu Mizeriile, scrie Hérodote.

Începe perioada de documentare, cu adunarea de tăieturi din ziare, vizite la diverse obiective (ocne, uzine sau câmpul de bătălie de la Waterloo, unde pune punct final romanului său), și înregistrează mărturii.

Scriitorul a asistat și la o altercație între un burghez și o prostituată, episod utilizat în Mizerabilii pentru a explica modul în care Fantine este împinsă la pierzanie, precum și la arestarea unui vagabond pentru furtul unei pâini.

Scrierea lucrării începe pe 7 noiembrie 1845, într-o primă etapă care se derulează până în 1848. Însă politica întrerupe opera de creație a lui Hugo care asistă indignat la abdicarea lui Ludovic Filip, și mai târziu la lovitura de stat a lui Ludovic Napoleon Bonaparte, pe care inițial a susținut-o.

Înainte de a fi nevoit să fugă, aleargă de la o baricadă la alta, experiență care se va materializa într-unul din momentele forte ale romanului, cel în care îl prezintă pe micul Gavroche (foto – desen de Victor Hugo), care pare ieșit de-a dreptul din tabloul Libertatea conducând poporul a lui Eugène Delacroix, pictat în 1830.

Exilul îi oferă lui Hugo liniștea pentru a relua pana, între 1860 și 1862.

Între timp, proiectul a evoluat, ideile sale sociale au devenit mai clare. Acum nu mai este vorba despre Mizerii, o abstracție a stării de sărăcie a unei părți a populației, ci de Mizerabilii, întruchipare a poporului suferind prin câteva personaje tip.