Ei sunt prezentați în mod obișnuit ca niște prădători solitari, însă unii paleontologi cred că aceștia aveau un comportament mai apropiat de cel al lupilor, vânând în haită.
Această ipoteză, emisă de oamenii de știință de la Universitatea din Arkansas, se bazează pe un sit fosil descoperit în proximitatea Monumentului Național din Grand Staircase-Escalante, în Utah, Statele Unite.
Situl respectiv, numit „cariera curcubeelor și a licornilor”, adăpostește resturile mai multor dinozauri din aceeași specie, Teratophoneus Curriei (foto), din familia Tyrannousauridelor.
Aceștia erau verișori ai T. Rrex, dinozauri cu talie și greutate asemănătoare.
Patru dintre ei au fost descoperiți îngropați în același loc și paleontologii cred că există și un al cincilea, cel puțin.
Problema este de a ști dacă au murit și au fost acoperiți de pământ în același loc, sau dacă prezența acestor oseminte în același loc ține de hazard și de mișcările geologice.
Pentru a afla răspunsul, a fost efectuată o analiză minuțioasă a fosilelor și a sitului, care a fost publicată în revista Peer.
Nivelurile izotopilor de carbon și de oxigen, analiza pământurilor rare și a concentrațiilor de cărbune în oase și în stâncă sugerează cu putere că toți acești dinozauri au murit efectiv în același timp, cu ocazia unui unic eveniment, fără îndoială o brutală inundație sezonieră.
Săpăturile la carieră au loc de la descoperirea ei, în 2014, iar din cauza mărimii sale și a numărului de oseminte descoperite, cercetările vor mai dura mult timp de acum încolo.
În afara tiranozaurilor, situl a dezvăluit și șapte specii de broaște țestoase, mai multe specii de pești, alte două specii de dinozauri și un schelet aproape întreg de crocodilian, Deinosuchus, un exemplar juvenil.
Așadar, toți acești Teratophoneus au murit împreună. Dar ce puteau face ei, reuniți astfel? De circa două decenii, Philip Currie, un paleontolog al cărui nume a fost dat dinozaurului de la Grand Staircase-Escalante, crede că tiranozaurii erau animale sociale, cu strategii de vânătoare complexe.
Alți cercetători consideră însă că creierul acestor reptile era prea mic pentru a putea dezvolta asemenea comportamente.
Philip Currie și-a construit ipoteza pe descoperirea în Alberta, Canada, a unui prim sit cu 12 indivizi fosilizați. Însă, cum acesta era singurul loc cunoscut unde se găsiseră oseminte adunate împreună, era dificil de tras o concluzie.
O a doua săpătură a dezvăluit, câțiva ani mai târziu, aceeași situație.
Iar cariera din Utah este al treilea caz.
De data aceasta, soliditatea dovezilor atestă realitatea morții lor sincrone. Nu și a activității lor pre-mortem.
Însă multitudinea descoperirilor de această natură face rezonabilă ipoteza că dinozaurii trăiau, cel puțin în anumite momente, în grup. Și, de ce nu, vânau în haită, ca lupii.
