Maria Luiza este fiica împăratului Austriei și nepoata reginei Maria Antoaneta, ghilotinată în 1793.
Căsătoria îi scandalizează pe nostalgicii Revoluției, inclusiv pe unii susținători fideli ai împăratului.
Însă Napoleon vede în acest mariaj o necesitate ardentă, strategică. În primul rând, pentru a obține moștenitorul pe care Iosefina, prima împărăteasă, nu i-l putuse dărui. În al doilea rând, pentru a uni dinastia sa, care abia se năștea, cu marile familii domnitoare ale Europei.
După divorțul cu Iosefina și eșecul unui proiect de căsătorie cu fiica țarului, Napoleon decide să accepte oferta fostului său dușman, împăratul Austriei.
„Mă căsătoresc cu o burtă”, spunea el pentru a se scuza.
Căsătoria este încheiată prin procură, înainte ca Maria Luiza să părăsească Viena plecând spre Paris, pe 13 martie 1810.
Împăratul nu își poate stăpâni nerăbdarea și merge călare în întâmpinarea soției sale.
În seara de 27 martie, la Compiègne, Napoleon nu mai așteaptă ceremonia oficială a căsătoriei și o inițiază pe Maria Luiza în privința îndatoririlor sale conjugale.
A doua zi de dimineață, încântat, i se confesează aghiotantului său: „Dragul meu, însoară-te cu o nemțoaică, sunt cele mai bune femei din lume, blânde, bune, naive și proaspete ca niște roze”.
În ciuda faptului că Maria Luiza va fi afectată de semnele unei îmbătrâniri precoce, Napoleon nu îți va pierde sentimentele tandre pentru „buna mea Luiza”.
Napoleon triumfă. Peste mai puțin de un an, pe 20 martie 1811, se naște moștenitorul mult așteptat.
Însă, după prăbușirea imperiului, în 1814, fiul căruia i s-a spus „Vulturașul” va avea parte la Viena de o existență tragică și de o moarte romantică, la 21 de ani, impresionant descrisă de Edmond Rostand în piesa cu același nume.
Tot împotriva voinței sale, supusă tatălui și rațiunilor de stat, Maria Luiza va deveni Mare Ducesă de Parma. Ea va prelungi cu un amant, Neipperg, plăcerile descoperite cu Napoleon.
Îi va dărui acestuia mai mulți copii, înainte de a se căsători cu el.
