O bătălie navală și o tragedie shakespeariană

 

Pe 2 septembrie în anul 31 î.Hr., o mare bătălie navală a avut loc în apropiere de Actium, pe coasta apuseană a Greciei, nu departe de Corfu.

Octavian, fiul adoptiv și nepotul de bunic al lui Iulius Cezar, îi învinge pe Marc-Antoniu și pe Cleopatra, cei mai faimoși amanți din istorie. Se încheia astfel un secol de războaie civile care a măcinat Imperiul Roman.

Marc-Antoniu rupsese tratatul de la Brindisi, încheiat în anul 43 î.Hr., și care punea capăt tulburărilor de urmaseră asasinatului lui Cezar, cu un an înainte.

Îndrăgostit de regina Egiptului, Marc-Antoniu a repudiat-o pe soția sa, Octavia, sora lui Octavian.

Octavian deschisese un testament pe care Marc-Antoniu îl lăsase în mod imprudent la Roma și aflase că acesta preconiza să îl lase moștenitor al Imperiului Roman pe Cezarion, fiul născut din amorul adulter al lui Cezar cu Cleopatra.

În această situație, Octavian face presiuni asupra Senatului roman să îi declare război Cleopatrei a VII-lea. El nu îi spune nimic lui Marc-Antoniu, dar își pregătește flota de luptă.

Antoniu și Cleopatra își îndreaptă propria flotă în largul coastelor apusene ale Greciei. Aceasta este compusă din circa 300 de nave romane și 200 egiptene.

Octavian dispune de 400 de corăbii și de 37.000 de războinici, dispunând și de prețiosul sprijin al prietenului său din copilărie, genialul amiral Agrippa.

După mai multe luni de hărțuiri, atacuri și retrageri, Antoniu și Cleopatra se trezesc prinși în capcană în golful Amvracic, din sudul insulei Corfu.

Căldura, malaria și lipsa de apă de la bordul corăbiilor lor în determină pe Antoniu și Cleopatra să încerce să forțeze blocada lui Octavian și să angajeze lupta.

După ce suferă pierderi mari, flota Cleopatrei reușește să se elibereze și să fugă în larg. Regina părăsește câmpul de bătaie cu șaizeci de vase și cu comorile pe care le avea cu ea, fără a se uita în urmă.

Nevenindu-i să creadă că fusese părăsit astfel, descurajat, Antoniu își abandonează și el flota și fuge, oferind o victorie totală inamicului.

Ce a urmat îl va inspira pe Shakespeare să scrie una dintre capodoperele sale.

Antoniu o urmează pe Cleopatra în capitala Ptolemeilor, Alexandria. Însă regina se închide în mausoleu și refuză să-l vadă pe amantul disperat. Ea îi transmite prin slujitorii săi că a murit.

Devastat, Antoniu se sinucide cu un pumnal și moare în brațele Cleopatrei.

Octavian debarcă și el la Alexandria, decis să nu lase nici unul dintre roadele victoriei sale necules. El pune mâna pe comoara Ptolemeilor și își pregătește o revenire triumfală la Roma.

Octavian impune Egiptului, care era atunci „grânarul lumii”, un tribut enorm, care va asigura grîu gratuit pentru cetățenii Romei.

Cleopatra încearcă și cu Octavian tactica seducției, care funcționase atât de bine cu Cezar și cu Marc-Antoniu. Însă, de data aceasta, nu îi mai reușește. Dimpotrivă, el o amenință pe regină că o la lega de carul său, pentru a-și face astfel intrarea triumfală în Roma.

Seducătoarea alege atunci să își urmeze amantul în brațele morții.