După ce „Scânteia” publica, pe în 27 ianuarie 1973, telegrama de felicitare adresată de la cancelarul RFG, Willy Brandt, lui Nicolae Ceauşescu, care împlinise cu o zi înainte 55 de ani, la 30 iunie 1973 se încheia vizita de patru zile în Republica Federală Germania a președintelui Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceaușescu.
Ceauşescu spera să stabilească o relaţie personală, amicală, cu cancelarul Brandt, scrie în memoriile sale Erwin Winkler, ambasadorul Republicii Federale Germane la Bucureşti în anii ’70.
„Conducătorul român spera să-şi dezvolte în această călătorie în Germania o relaţie la fel de strânsă şi prietenoasă cu Willy Brandt ca aceea care rezultase, după părerea lui, în urma întâlnirii lui Brejnev cu Brandt în Crimeea”.
La palatul Augustusburg din Brühl, preşedintele Heinemann şi soţia au oferit dineul de gală.
Ambasadorul Wicker a consemnat că mezinul Nicu, care-şi însoţea părinţii în Germania Federală, a primit de la preşedintele Heinemann un casetofon.
„Când preşedintele Heinemann l-a întrebat dacă mai are cumva vreunul acasă, el a răspuns scurt: DA! Elena a sărit şi l-a completat că unul aşa frumos nu are”.
De altfel, tot timpul Elena Ceauşescu a fost cu ochii pe Nicu. „Dacă se despărţeau unul de altul câteva clipe, ea se ducea îndată la el, se interesa cum se simte, îl mângâia pe păr şi îl strângea la piept”.
Mantaua de nurcă
Protocolul preşedinţiei federale a nimerit mai bine cadoul pentru tovarășa. Din câte a putut să observe diplomatul, mantaua de nurcă i-a fost pe plac Elenei Ceauşescu. Gest protocolar ce n-ar fi trebuit să suscite multe discuţii, dar schimbul de cadouri nu era un lucru simplu, fiind îngreunată de proverbiala avariţie a cuplului Ceauşescu.
Dosarul vizitei, alcătuit de serviciul Protocol, oferă informaţii şi despre cadourile date de Ceauşescu germanilor.
Cuplul prezidenţial Heinemann a primit un covor de 4/3 metri, o vază de porţelan, un serviciu din porţelan brâncovenesc pentru 12 persoane şi o casetă cu 10 sticle de băuturi.
Willy Brandt, cancelarul federal cu soţia au fost cadorisiţi cu o mapă de birou cu nouă piese, o faţă de masă din pânză topită simplă cu 12 şerveţele, o ie cu maramă şi o cutie cu 10 sticle de băuturi.
Evoluția
După Al Doilea Război Mondial Germania, aflate în alianțe politice, militare și economice de dezvoltare opuse într-o competiție acerbă, România și Republica Federală Germania au putut stabili relații oficiale doar după 1960, în contextul unei politici externe românești tot mai independente față de Uniunea Sovietică.
În pofida angajamentelor propagandistice față de aliații comuniști, România și RFG au încheiat în 1963 un acord de înfiinţare a unor reprezentanţe comerciale, dar care îndeplineau și funcții diplomatice și consulare, fiind prima țară din blocul comunist care a întreprins acest pas, urmat peste trei ani și de Ungaria, Cehoslovacia, Bulgaria şi Polonia.
Maurer și Mănescu
În 1965 și 1966 primul ministru român Ion Gheorghe Maurer și ministrul de externe Corneliu Mănescu au intensificat contactele cu partea vest-germană, un rol important în impulsionarea relațiilor bilaterale avându-l de asemenea vicecancelarului vest-german Willy Brandt.
În acest context, la 31 ianuarie 1967, relaţiile diplomatice dintre România şi Republica Federală Germania au fost stabilite la rang de ambasadă!
Foto: Familiile Ceaușescu și Heinemann
Sursa: Arhivele Diplomatice ale MAE
