Nicolae Iorga, „instrument inconștient al francmasoneriei”, amenințat în „Cetatea Moldovei” cu 10 zile înainte de a fi asasinat

 

Sub titlul „Buletin universitar. Profesori universitari scoși la pensie”, în revista „Cetatea Moldovei” din 17 noiembrie 1940, era publicat următorul articol:

„Se știe că francmasonii de la Academia Română reușiseră ca pe lângă alte avantaje (ca de exemplu bilet gratis cls. I pe CFR) să-și prelungească magnificiența și la Universitate încă cu cinci ani, să iasă adică la pensie la vârta de 70 de ani, în loc de 65.

Dar la 22 sept.1940 s-a dat o lege prin care privilegiile academicienilor au fost anulate și, ca urmare, au fost anulate și au fost scoși la pensie pe ziua de 1 noiembrie 1940 D-nii C. Rădulescu-Motru, P.P. Negulescu, D. Pompeiu, Ion Simionescu, Dr. C. Parhon de la Universitatea din București, E. Racoviță de la Universitatea din Cluj și P. Bogdan de la Universitatea din Iași – toți francmasoni; și N. Iorga, instrument inconștient al francmasoneriei.

Iorga pierde astfel și Academia de Comerț și Școala de Război.

Coșmarul de patru decenii al României s-a sfârșit!

Istoricii noștri și toată lumea intelectuală și politică scapă astfel de un om care timp de patruzeci de ani a terorizat România, năpustindu-se asupra tuturor oamenilor de valoare, numai fiincă îndrăzneau să aibă alte păreri decât cele năstrușnice ale lui și, în același timp, pompând milioane din bugetul statului pentru plimbările și casele lui mapamondiale, pentru „misionarele” de la Vălenii de Munte și mai ales pentru infinitele lui cărți și reviste care mișună de aberații.

Omul strâmbătății fizice, intelectuale și morale s-a prăbușit!

Coșmarul de patru decenii al Româneii s-a sfârșit!

Falnicul tribun de odinioară, o epavă.

Rămas singur, spăimântat și zăpăcit, Iorga își va aduce aminte că este un Dumnezeu și va căuta să se-ndrepte spre el, dar, vai, totul va fi prea târziu, căci flăcările de sânge ale acelora pe care i-a lovit pe nedrept îl vor mistui în chinuri groaznice.

Alte epurări făcute de legionari

Ministerul Educației Naționale a pus în concediu din oficiu pe ziua de 15 octombrie 1940, până la lămurirea situației lor, pe următorii profesori universitari:

  • Florian Ștefănescu-Goangă (Cluj)
  • Ralea (București)
  • Istrati Micescu (București)
  • Alexianu (București),

Iar pe ziua de 1 noiembrie 1940 pe Iorgu Iordan (Iași).

Pentru noi situația acestor domni este foarte clară: francmasoni profitori și teroriști. Așteptăm însă… detalii…”.

Asasinarea lui Iorga

Nicolae Iorga a fost obligat să părăsească domiciliile din București (unde deținea o casă nouă în cartierul Dorobanți) și din Vălenii de Munte din cauza cutremurului din noiembrie 1940.

S-a mutat la vila sa din Sinaia, unde a terminat Istoriologia umană.

A fost ridicat de un grup de legionari, (cel mai cunoscut dintre aceștia și conducătorul grupului format din Ion Tucan (secretar general al Institutului Național al Cooperației), Ștefan Cojocaru (consilier la INC), Traian Baicu (director la INC), Ștefan Iacobete (șofer INC) și Tudor Dacu (informator al Poliției Legionare fiind inginerul agronom Traian Boeru), în după-amiaza zilei de 27 noiembrie, și ucis lângă Strejnicu.

A fost împușcat de nouă ori, cu pistoale de 7,65 mm și 6,35 mm.

 

Notă: intertitlurile aparțin Evenimentului istoric