Ne-a mai părăsit un român de mare valoare

 

Născut pe 23 mai 1951, marele antropolog român s-a stins sâmbătă seara, într-un spital din București.

A fost fiul cardiologului Vintilă V. Mihăilescu și nepotul de bunic al geografului Vintilă M. Mihăilescu.

Institutului Cultural Român îşi exprimă, într-o postare pe Facebook, „regretul la dispariţia profesorului şi cercetătorului Vintilă Mihăilescu, promotor inconfundabil al antropologiei culturale în România postcomunistă”.

În 1990, a înfiinţat Societatea de Antropologie Culturală din România (SACR), pe care a condus-o în perioada 1994-2000.

Între anii 2005-2010 a fost director general al Muzeului Ţăranului Român, precizează ICR.

În anul 2000, Vintilă Mihăilescu a înfiinţat la Facultatea de Ştiinţe Politice (SNSPA) cel mai longeviv şi mai consecvent program de masterat în antropologie din România.

Din 1998, Vintilă Mihăilescu a fost colaborator permanent al revistei „Dilema veche”.

Opera

Dintre lucrările sale ICR menţionează: „Fascinaţia diferenţei” (1999), „Socio hai-hui. O altă sociologie a tranziţiei” (2000), „Paysans de l’histoire” (coautor, 1992), „Svakodnevica nije vise ono sti je bila” (Belgrad, 2002), „Vecini şi Vecinătăţi în Transilvania” (coord., 2002), „Socio-hai-hui prin Arhipelagul România” (2006), „Antropologie. Cinci introduceri” (2006), „Antropologie. Cinci introduceri” (2007).

De asemenea, sunt amintite: „Etnografii urbane. Cotidianul văzut de aproape” (coord., 2009), „Sfârşitul jocului. România celor 20 de ani” (2010), „Scutecele naţiunii şi hainele împăratului. Note de antropologie publică” (2013), „Povestea Maidanezului Leuţu” (2013), „Fascinaţia diferenţei. Anii de ucenicie ai unui antropolog” (2014).

„În anul 2006 a fost decorat de Preşedintele României cu Ordinul Naţional Serviciu Credincios, în rang de Cavaler, iar în anul 2007, cu Ordinul Meritul Cultural, în rang de Mare Ofiţer. Dumnezeu să-l odihnească!”, se mai arată în postarea ICR.