Constantin Diaconovici-Loga, pedagog iluminist bănăţean, cărturar şi traducător, este cunoscut mai ales datorită „Gramaticii româneşti pentru îndreptarea tinerilor”.
A fost translator la magistratura oraşului, revizor şi corector al cărţilor româneşti în Tipografia Universităţii, la Buda. L-a suplinit un timp pe Petru Maior, cenzor la Buda, şi l-a ajutat să editeze „Istoria pentru începutul românilor în Dachia”.
Prin strădaniile sale, în 1808 s-a deschis prima şcoală a coloniei române din Pesta, la care a fost învăţător până în 1812. Cantor la biserica ortodoxă din Buda, a introdus serviciul religios în limba română.
Din 1812, timp de optsprezece ani, a fost profesor la Şcoala Normală din Arad.
În 1830, a fost numit director al şcolilor româneşti şi sârbeşti de pe teritoriul regimentelor de graniţă bănăţene.
A fost unul dintre organizatorii învăţământului în limba română din Banat. Întreaga sa activitate publicistică, ca şi a altor cărturari iluminişti din generaţia sa, a fost legată de cauza învăţământului, de necesitatea de a răspândi cultura în limba română în pături cât mai largi.
A fost traducătorul şi autorul mai multor manuale şi cărţi de cult: „Octoih sau Catavasier” (1826, reeditat în 1829 şi 1846), „Tâlcuiala evangheliilor” (1835), „Epistolariul românesc” (1841).
A scris un îndreptar ortografic – „Ortografia sau dreapta scrisoare pentru îndreptarea scriitorilor limbii române””(1818).
O altă lucrare a sa, „Chemare la tipărirea cărţilor româneşti şi versuri pentru îndreptarea tinerilor” (1821) conţine un adevărat program de luminare a neamului prin cultură.
A murit la 12 noiembrie 1850, la Caransebeş.
Sursa: Agerpres
