O parte a copilăriei a petrecut-o la Sydney, unde a studiat la Colegiul catolic Sf. Leo. A terminat studiile liceale la Liceul de băieţi din Asquith, New South Wales, Australia.
După absolvirea liceului, şi-a dorit să devină jurnalist, însă ulterior s-a înscris la Institutul Naţional de Artă Dramatică din Sydney (NIDA), unde a fost acceptat, deşi nu avea o experienţă în domeniul actoriei.
La scurt timp, a debutat pe scenă cu o producţie a NIDA – Romeo şi Julieta, iar debutul pe ecran l-a avut în Summer City (1977).
După terminarea cursurilor Institutului Naţional de Artă Dramatică din Sydney, s-a alăturat Companiei de Teatru South Australia, unde a jucat în producţii clasice precum Oedip şi Henry IV.
După ce a cucerit scena, actorul şi regizorul Mel Gibson a încercat să capteze publicul şi pe marele ecran, primul său rol fiind în serialul australian The Sullivans (1976-1983).
În 1979, a jucat în peliculele: Tim – o dramă în care a avut rolul unui retardat care se îndrăgosteşte şi Mad Max – unde a jucat rolul unui poliţist din viitor, într-o lume aproape distrusă de un război nuclear.
Pentru interpretarea din Tim, a câştigat Premiul Institutului Australian de Film pentru cel mai bun actor, în timp ce Mad Max a devenit cel mai mare succes comercial al filmului australian, ce a adus încasări de peste 100 milioane de dolari la nivel mondial.
Acestea au fost urmate de drama Gallipoli (1981), care i-a adus un al doilea Premiu al Institutului Australian de Film. Mai târziu în acelaşi an, a jucat în producţia Mad Max 2: The Road Warrior. Succesul filmului l-a făcut să fie considerat drept un star internaţional.
A urmat pelicula The Year of Living Dangerously (1982), unde a jucat alături de actriţa Sigourney Weaver.
Debutul american l-a avut cu rolul din pelicula The River (1984), considerată un real succes, aceasta obţinând şi patru nominalizări la Oscar. În 1985, a revenit în Australia pentru a juca în Mad Max: Beyond Thunderdome, alături de cântăreaţa Tina Turner.
Pelicula Hamlet (1990) a regizorului Franco Zeffirelli i-au adus actorului o performanţă notabilă. În perioada care a urmat a jucat în filmele Air America (1990) şi Forever Young (1992), pelicule prost primite de public în anii ’90.
Debutul regizoral şi l-a făcut în 1993 cu filmul The Man Without a Face. În 1995, a realizat cel mai de suflet proiect al său, în care a semnat regia şi în care a interpretat rolul principal – pelicula Braveheart. Filmul a triumfat la Oscar, câştigând cinci premii, inclusiv pentru cel mai bun film şi pentru cel mai bun regizor.
În anul 2000, a jucat rolul principal în pelicula The Patriot, unde a interpretat rolul unui fost erou al războiului franco-indian, care nu mai vrea să lupte şi în Revoluţia americană împotriva Imperiului Britanic, dar care descoperă că singurul mod de a-şi apăra familia este de a lupta pentru libertatea unei naţiuni tinere.
În acelaşi an, a jucat în comedia romantică What Women Want, alături de Helen Hunt, Lauren Holly şi Bette Midler.
Doi ani mai târziu, a ţinut capul de afiş al unui alt film de succes, Signs, unde a interpretat rolul unui fermier din Pennsylvania, a cărui viaţă ia o turnură neaşteptată, când nişte cercuri imense apar în lanurile de porumb.
Mel Gibson a revenit la scaunul de regizor pentru următorul său proiect, un film ambiţios despre ultimele ore din viaţa lui Iisus Hristos, intitulat The Passion of the Christ (2004).
Blockbuster-ul a ţinut prima pagină a ziarelor pentru adaptarea sa controversată a Răstignirii lui Iisus. Următorul proiect al său a fost Apocalypto, lansat în decembrie 2006 şi s-a axat pe declinul civilizaţiei Maya.
În anii care au urmat, Gibson s-a retras oarecum din atenţia publică. A fost producător pentru documentarul Another Day in Paradise (2008) şi producător executiv pentru miniseria Carrier, a postului de televiziune PBS. După ani de regie şi producţii, Gibson a revenit în 2010 în faţa camerelor, cu producţia Edge of Darkness în care a jucat rolul unui poliţist care investiga moartea fiicei sale.
În 2014, a primit, în cadrul Festivalului Internaţional de Film de la Karlovy Vary, premiul Globul de Cristal, în semn de recunoaştere a extraordinarei sale contribuţii în cinematografia mondială.
În luna aprilie 2020 a fost internat o săptămână într-un spital din Los Angeles după ce a contractat noul coronavirus.
Sursa: Agerpres