Lenin nu a locuit non-stop în Mausoleul din Piața Roșie, din 1924 până azi. El a avut o „vacanță” de patru ani, în timpul războiului.
Primele săptămâni de război împotriva Germaniei au fost catastrofale pentru Uniunea Sovietică. Wehrmachtul a spart în scurt timp frontul occidental rusesc, ocupând cea mai mare parte a regiunii baltice, ca și vestul Ucrainei și al Bielorusiei.
Aflată mai departe, Moscova nu a fost imediat amenințată, dar, văzând dezastrul din Vest, conducerea sovietică a început să ia în considerare mutarea unor obiecte de valoare din capitală, pentru a le pune la adăpost, arată un documentar realizat de Russia Beyond. Printre acestea, mumia lui Lenin.
O comisie specială, formată pentru a evalua daunele pe care le-ar provoca raidurile aeriene germane mausoleului din Piața Roșie a ajuns la concluzia că până și niște bombe de mici dimensiuni ar transforma clădirea și pe locatarul ei în praf și pulbere.
Decizia de mutare a mumiei lui Lenin a fost luată și, pe 3 iulie, Comisariatul Poporului pentru Securitatea Poporului (NKGB, care va deveni ulterior KGB) a emis un ordin potrivit căruia corpul lui Lenin trebuia transportat neîntârziat cu un tren special în Siberia, în orășelul Tiumen.
Destinația a fost aleasă de Stalin personal, deoarece Tiumen nu era un centru strategic, așadar nu risca să fie o țintă pentru inamici.
Evacuarea a avut loc la mustață: câteva săptămâni mai târziu, pe 22 iulie 1941, primele bombe germane au început să plouă peste Moscova.
Vagonul care îl adăpostea pe Lenin a fost echipat cu amortizoare speciale și cu echipamente pentru a asigura microclimatul necesar. Întregul transport a fost însoțit de o echipă de specialiști, care supravegheau toate aceste condiții speciale.
Securitatea a fost asigurată de agenți ai NKGB, aflați atât la bordul trenului, cât și de-a lungul întregului traseu. Calea ferată a fost verificată cu grijă ]nainte.
Distanța Moscova – Tiumen era de 1500 de kilometri, dacă trenul ar fi mers direct spre est. Însă traseul a fost prelungit cu un ocol spre nord, prin Iaroslavl, unde teritoriile puțin populate permiteau ca voiajul să se desfășoare în toată discreția.
Trenul ajunge cu bine pe 7 iulie la Tiumen, unde este întâmpinat de conducătorii locali, care descoperă uimiți obiectul transportului special despre care fuseseră anunțați dinainte.
În vagonul special, mumia lui Lenin nu a călătorit singură: ea a fost însoțită de inima lui, de o bucățică de creier și de un glonț dintr-o tentativă de asasinat ratată.
Sarcofagul cu mumia a fost amplasat în clădirea goală a unei școli vechi. Echipa de specialiști care supraveghea starea corpului locuia în camerele alăturate.
Perimetrul exterior era asigurat și păzit de agenții NKGB din Tiumen, în timp ce perimetrul intern era păzit de agenții veniți de la Moscova.
În ciuda condițiilor speciale, de război și de camuflaj, schimbul festiv al gărzii de onoare a fost păstrat.
Același ceremonial a continuat să fie respectat și la Moscova, astfel că nimeni nu a bănuit că Lenin nu se afla în Mauzoleu și era plecat în vilegiatură în celălalt capăt al țării.
Mumia a rămas la Tiumen timp de trei ani și nouă luni, până la începutul lui 1945, când Stalin a decis să o aducă înapoi, la Moscova.
De data aceasta, nu a mai fost nici o grabă. Planificarea operațiunii de revenire a durat o lună. Pe 26 martie, mumia a fost readusă în vitrina sa din mausoleu, unde a rămas până azi.
