Online

Muftiul COMUNISMULUI românesc

 Cătălin Pena
Muftiul COMUNISMULUI românesc

După 23 august 1944 serviciile secrete române şi sovietice l-au arestat pe Sadâc Ibrahim, baş-muftiu al României, şi l-au trimis într-un lagăr, fiind acuzat de “propagandă pentru secesiunea Crimeei de Uniunea Sovietică, calomnierea la cel mai înalt nivel a statului şi armatei sovietice şi colaborarea cu Gestapo”, potrivit autorilor Oberlander-Târnoveanu şi Volker.

Baş-Muftiatul şi muftiatul provinciilor au fost desfiinţate şi pentru întreaga ţară a fost numit un singur muftiu.

Mehmet Iacub a devenit muftiu în 31 decembrie 1947, funcţie în care a rămas până în 1990. Potrivit lucrării “Un destin la Marea Neagră – Tătarii din Dobrogea” de Metin Omer şi Adriana Cupcea, Mehmet Iacub a fost cunoscut mai degrabă ca un servitor devotat al Partidului Comunist decât ca un reprezentant pentru apărarea drepturilor musulmanilor. În această perioadă, geamii şi cimitire  musulmane au fost închise, iar seminarul Musulman din Medgidia, după ce şi-a pierdut statutul de şcoală pedagogică în 1948, a fost transformat într-o instituţie dedicată exclusiv pregătirii imamilor. În cele din urmă a fost închis “din cauza lipsei de interes din partea musulmanilor de a fi pregătiţi ca imami”.

Însă, nu avea cum să scape de urmărirea Securităţii tocmai şeful Cultului Musulman din acea vreme. Iacub Mehmet Iacub sprijinise curentul de emigrare în Turcia, fiind învinuit că aducea injurii URSS şi dorea să înfiinţeze în 1950 un front mondial musulman pentru pace, dar şi să convoace un congres al musulmanilor din ţările blocului comunist. Acţiunea operativă, prin care muftiul pacifist era urmărit, primise numele de cod „Sultanul“. Dosarul conţine file şi fotografii din filajul căruia îi era supus muftiul Mehmet la vizite şi deplasări.

„În perioada anilor ’50-’60, sutele de planuri de măsuri întocmite prevedeau mărirea numărului de lucrători operativi implicaţi în gestionarea problemei musulmane şi lărgirea agenturii folosite în scopul identificării «elementelor duşmănoase»“, arată dr. Laura Stancu. Până la mijlocul anilor ’60, fusese folosit ca informator calificat sursa «IFRAN», nume de cod sub care acţiona secretarul Seminarului Musulman, Latif Gemaledin.

Potrivit lucrării “Turcii şi tătarii din Dobrogea” de Adriana Cupcea, la începutul deceniului patru al secolului trecut, în comuna Tătaru a apărut ideea “independenţei Crimeei”, la care a aderat şi tânărul Mehmet. Până în 1938, el a făcut parte din Comitetul de Eliberare a Crimeii. În 1943, pe când era hatip al geamiei Amzacea, într-o dare de seamă se arată activitatea dusă de el în rândul cetăţenilor turci şi tătari “pentru sprijinirea războiului antisovietic, aducând injurii la adresa URSS-ului”. În 1950 a încercat să organizeze un front mondial al apărătorilor păcii islamice, întrucât “scopul nostru e acela de a face credinţa să trăiască şi să dăinuie până la sfârşitul lumii”. Toate astea au făcut Securitatea să declanşeze operaţiunea “Sultanul”.

Dreptul pelerinajului la Mecca le-a fost acordat, în timpul comunismului, doar câtorva musulmani atent selecţionaţi, în scopuri propagandistice, în vederea dezvoltării relaţiilor cu ţările arabe.

Aşa a fost permis în 1973 unui grup să meargă în pelerinaj la Mecca, pe banii Libiei, iar în 1980 a apărut o revistă a Muftiatului, “Revista Cultului Musulman”, în care se scria despre bunăstarea şi drepturile de care se bucura comunitatea musulmană din România. Muftiatul s-a implicat în stabilirea unor contacte cu lumea islamică prin organizarea unor vizite în 1972, în Maroc, Liban şi Irak, în 1973 în Egipt, în 1976 în Libia. În 1978 s-a decis importarea Coranului.

Mehmet Iacub s-a născut în anul 1904 în satul Azaplar, azi Tătaru din judeţul Constanţa. A absolvit Seminarul musulman din Medgidia şi Facultatea de Drept din Bucureşti după care a activat ca avocat în baroul de Constanţa. A sprijinit curentul de emigrare în Turcia.

În timpul lui Ceauşescu a fost reprezentantul musulmanilor în Marea Adunare Naţională Marea Adunaţionaşă. A fost prieten cu patriarhul Justinian Marina şi cu dr. Moses Rosen, şef-rabinul Cultului Mozaic din România, cei trei formând o veritabilă troică interreligioasă. Justinian rezervase pentru Iacub în Palatul Patriarhiei  o cameră spre a o folosi, la nivel de şef de Cult, de fiecare dată când venea în Bucureşti. Mai târziu, Mehmet Yakub a menţinut aceleaşi relaţii amicale cu Teoctist.

“Din amintirile unei măicuțe care slujea la Palatul patriarhal, regăsesc atenția preafericirii sale și față de domnul Iacub Mehmet, muftiul din Constanța, cu care avea legături foarte bune de prietenie și care îl vizita deseori pe preafericitul Teoctist. Muftiul avea 82 sau 83 de ani, era bolnav și singur, unicul copil, o fată, îi murise cu câțiva ani în urmă la București”, îşi amintea, într-un interviu pentru ziarul Lumina, Maricica Popescu, fiica celei de-a cincea surori a patriarhului Teoctist.

Mehmet Iacub a murit în 1991, în Constanţa. Se odihneşte alături de soţia sa, Zeyneb, la Cimitirul Central Musulman din Constanţa

Inapoi la articole
Citește în continuare pe EVZ Istoric