Motivul pentru care Fiodor Dostoievski a fost condamnat la moarte
Tatăl lui Dostoievski a fost medic la Spitalul pentru săraci din Moscova, unde s-a îmbogățit suficient pentru a cumpăra pământ. După moartea tatălui său, Dostoievski, care suferea de epilepsie, a studiat ingineria militară și a devenit funcționar public, în timp ce scria în secret romane. Primul său roman, Oameni săraci, și al doilea, Dublul, au fost publicate în 1846 – primul a fost un succes, al doilea un eșec.
Dostoievski a început să participe la un grup de discuții intelectuale radicale numit Cercul Petrașevski. Grupul a fost suspectat de activități subversive, ceea ce a dus la arestarea lui Dostoievski în 1849 și la condamnarea sa la moarte.
La 22 decembrie 1849, Dostoievski a fost dus în fața plutonului de execuție, dar a primit o amânare de ultim moment și a fost trimis într-un lagăr de muncă din Siberia, unde a lucrat timp de patru ani. A fost eliberat în 1854 și a lucrat ca soldat la granița mongolă. S-a căsătorit cu o văduvă și, în cele din urmă, s-a întors în Rusia în 1859. În anul următor, a fondat o revistă, iar la doi ani după aceea a călătorit pentru prima dată în Europa.
În 1864 și 1865, soția și fratele său au murit, revista s-a desființat, iar Dostoievski s-a trezit profund îndatorat, situație pe care a agravat-o prin jocuri de noroc.
În 1866, a publicat Crimă și pedeapsă, una dintre cele mai populare lucrări ale sale. În 1867, s-a căsătorit cu o stenografă, iar cuplul a fugit în Europa pentru a scăpa de creditorii săi. Romanul său The Possessed (1872) a avut succes, iar cuplul s-a întors la Sankt Petersburg. A publicat Frații Karamazov în 1880 cu un succes imediat, dar a murit un an mai târziu.
