Epoca de aur
La douăzeci și cinci de ani, Elisabeta I devenită regină, se înconjoară de un grup de consilieri de încredere, abordând o diplomație prudentă față de marile puteri ale Europei de la acea vreme, Franța și Spania. Necăsătorită niciodată, în ciuda numeroaselor oferte, dinastia Tudor dispare odată cu moartea Reginei.
Domnia Reginei Elisabeta este denumită era elisabetană sau epoca de aur, fiind marcată de sporirea puterii Angliei pe plan mondial, fiind marcată de o evoluție culturală datorită lui William Shakespeare, Christopher Marlowe și Ben Jonson.
În toamna anului 1602, o serie de decese din rândul apropiaților ei îi aduc o stare de nemulțumire. Pe 24 martie 1603, Regina Elisabeta moarte la Palatul Richmond, între ora două și trei dimineața. Chiar și în prezent, moarte Reginei este învăluită în mister.
Există mai multe teorii cu privire la motivul morții Reginei Elisabeta I. Decedată la începutul secolului al XVII-lea, când știința nu era atât de avansată, nu i s-a putut face o autopsie pentru a se afla cauza decesului.
Posibile cauze ale morții
Însă, Muzeul Regal enumeră trei posibilități. Prima ar fi otrăvirea sângelui. Elisabeta I fiind o mare fană a machiajului, lucru care i-a dat înfățișarea ei iconică, zilnic folosea acea vopsea care conținea plumb. La trei decenii după moartea sa, oamenii au început să observe că machiajul putea ucide oamenii, din cauza otrăvurilor pe care le conținea.
O altă posibilitatea era cauza naturală, precum pneumonia sau amigdalita, însă ar putea părea prea simplu ca să fie adevărat. Cel mai suspect motiv ar fi un inel pe care l-a primit la încoronarea sa, pe care nu l-a dat jos niciodată. Cu puțin timp înainte de moartea sa, a fost observat că pielea crescuse în jurul inelului, iar medicii au considerat că acesta ar trebui dat jos. O săptămână mai târziu, Regina Elisabeta I era moartă.
Cu toate acestea, la momentul înmormântării Reginei Elisabeta I, străzile erau pline de oameni. Când populația a văzut statuia de pe sicriul Reginei, s-au auzit urlete și plânsete, cum nu mai fuseseră până în acel moment. Chiar dacă a fost plânsă de majoritatea supușilor ei, au existat și oameni care s-au bucurat de moartea sa.
În 1620 apare nostalgia pentru domnia Elisabetei I, începând un cult al reginei, considerată o eroină a cauzei protestante din epoca de aur.
