1. Atac după o criză de furie
Nu este surprinzător că puțină lume dă crezare versiunii oficiale a morții lui Stalin. Într-adevăr, teoria potrivit căreia moartea sa a avut altă cauză decât un atac cerebral provocat de o boală gravă își are originea chiar la Kremlin.
Istoricul Ghenadi Kostîrcenko afirmă că Nikita Hrușciov i-a mărturisit unui ziarist francez, în 1956, că Stalin murise după un „demers hotărât” al unui grup de înalți funcționari sovietici, care s-au revoltat și chiar l-au amenințat pe liderul comunist.
Tovarășii lui Stalin erau nemulțumiți de planurile de expulzare a evreilor sovietici în Siberia, ar fi spus Hrușciov, potrivit Russia Beyond.
Acest eveniment se producea în epoca așa-numitului „complot al halatelor albe”, ale cărui victime au fost mai cu seamă evrei.
Hrușciov nu a fost singurul care a alimentat asemenea teorii. După cum subliniază Kostîrcenko, ele au fost reluate de scriitorul sovietic Ilia Ehrenburg într-o conversație cu Jean-Paul Sartre.
Ehrenburg a povestit cu detalii colorate, susținând că, după ce s-a lovit de o opoziție puternică față de planul său, Stalin și-a amenințat deschis subalternii.
Surprinzător, însă, aceștia nu s-au lăsat intimidați: dimpotrivă, au amenințat să cheme armata la Kremlin dacă Stalin nu revocă decizia expulzării evreilor.
Pentru a-și demonstra hotărârea, unul dintre conspiratori, și el evreu, și-ar fi rupt carnetul de partid și i l-ar fi aruncat în față lui Stalin.
Neputând suporta un asemenea afront, Stalin a suferit un accident vascular cerebral și a murit.
Istoricii sunt de acord că nu există nici o dovadă a existenței unor planuri de deportare a evreilor în Siberia, în arhivele personale ale lui Stalin sau ale Partidului Comunist.
În plus, nu se știe dacă Hrușciov a mai spus și altora această poveste. În plus, în memoriile sale, publicate în Occident în anii 1970, nu sunt menționate aceste planuri de deportare.
2. Bărbatul cu securea
Alții afirmă că Nikita Hrușciov a fost creierul lichidării lui Stalin.
La un moment dat, Hrușciov a făcut declarații publice care ar putea fi considerate ca un indiciu că moartea lui Stalin a fost premeditată.
Cu ocazia unui eveniment public, în iulie 1964, primind o delegație venită din Ungaria, Hrușciov a început brusc să vorbească despre Stalin:
„Au fost mulți dictatori brutali în istoria omenirii, însă toți au murit de secure, după cum au ajuns la putere cu securea.”
În transcrierea discursului public de mai târziu, în ziarele sovietice, aceste cuvinte au fost omise.
Unii istorici, cum ar fi Alexandr N. Dughin, cred că omul cu securea a fost Hrușciov însuși. Dughin afirmă că, puțin înainte de moarte, Stalin intenționa să îl concedieze pe ministrul Securității de Stat, Semion Ignatiev, și pe șeful lui, Hrușciov.
Însă, acesta din urmă ar fi decis să acționeze el primul și a organizat o conspirație împotriva lui Stalin.
Conspiratorii, nu doar că l-au ucis pe Stalin, dar l-au lichidat și pe Lavrenti Beria, puternicul șef al poliției secrete sovietice.
3. Otrăvit de Beria
Lavrenti Beria este un alt pretendent important la rolul de asasin al lui Stalin. Ca al doilea cel mai puternic om din țară, este plauzibil că Beria s-a temut de o posibilă epurare. Așa că a lovit el primul.
Potrivit cărții istoricului Nikolai Dobriuka, Cum a fost ucis Stalin, Beria l-ar fi otrăvit pe liderul sovietic. Pentru aceasta, ar fi folosit niște otrăvuri rare, prelevate fie de la un șarpe, fie de la o specie de păianjeni.
În sprijinul afirmației că șeful securității se află în spatele morții lui Stalin, Dobriuka citează cuvintele ministrului de Externe, Molotov. Acesta a amintit, la ceva timp după moartea lui Stalin, că Beria a declarat că el era cel care „v-a salvat pe toți de Stalin”.
Moartea lui Stalin va rămâne un subiect controversat, însă un lucru este sigur: după ce au fost informați despre AVC-ul lui Stalin, funcționarii nu s-au grăbit să cheme medicii.
Un alt detaliu straniu este că s-a anunțat oficial că Stalin a avut un atac la Kremlin, deși evenimentele s-au derulat la vila acestuia de la țară.
