Intrase în biroul meu o bătrână furioasă, cu părul negru, fața albă, de o voiciune neobișnuită și doi ochi magnetici.
Doamna general Dimitrescu, cum se prezentase, nu se înțelegea cu cei de la oficiul achiziții bijuterii.
Nu m-a uimit eleganța desuetă, nici că avea vreo 75 de ani, nici medalionul din aur masiv, ci ochii care măsurau încăperea cu o nostalgie ce trezea amintiri, mai aflăm de la Al. Predescu.
Care continua povestea: „Despre spațiul biroului meu aflu că „era salonul unui mic apartament unde mi-am petrecut luna de miere, căci soțul meu nu putea părăsi orașul. Ai auzit de mine, sunt Mița Biciclista. Așa mă poreclise porcul de Ranetti în fițuicile lui (Revista umoristică „Furnica”). Te invit la mine acasă, să-ți arăt orașul de altădată din fotografii și amintiri”.
Casa Miței Biciclista
Casa în care a locuit Mița Biciclista a fost construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, pe trei nivele, cu o fațadă decorată fabulos, este situată lângă corpul lateral al Casei Brătianu (azi sala „Dalles”, de la Piața Amzei) la intersecția cu strada Christian Tell, fața în față cu Ambasada Franței de azi.
După 1908, doamna și-a permis luxul de a renova locuința, iar arhitectul N.C. Mihăiescu (1863-1934) i-a refăcut fațada în stilul Art Nouveau.
„În sufrageria gen salon de la etaj, rezemată de perete se odihnea celebra ei bicicletă – își amintește Predescu. Pe masă stăteau două volume legate în mătase portocalie cu triste crăpături pricinuite de vreme.
Le-a deschis, ca pe niște cărți sfinte. Am revăzut Capșa redingotelor cu plastron, trăsurile luxoase, armăsari focoși, femei frumoase cu rochii lungi și talia sugrumată de corset, cu pălării imense; Corso, Jokey Club, parcul Otetelișanu, muscalii din fața Teatrului Național, Hotel Bulevard, berăria lui Caragiale, Gambrinus, Herăstrăul Vechi, bătaia cu flori la Șosea, și trăsura Miței Biclista în formă de gondolă, decorată cu liliac alb, trandafiri Mont Blanc, panglici bleu ciele care intra direct în holul din „Vila cu clopoței” de la Șosea, a lui Nicolae Minovici, ca dragostea lor incendiară să fie apărată de privirile curioșilor.
La șosea cu Regele Ferdinand
„Carol I îl însurase pe Ferdinand, ca s-o uite pe Văcăreasca, adaugă Mița în timp ce răsfoiam paginile, și când scăpa de sub papucul Miței Cotroceanca (Regina Maria) venea să-mi țină companie, cu bicicleta la Șosea, dincolo de rondul al II-lea.
Purta caschetă de mătase albă legată sub bărbie și ochelari uriași, ca să nu fie recunoscut.
Umbla zvonul că fac ce vreau din rege. Am fost asaltată de oameni politici ce sperau să pun un cuvânt binevoitor în fața lui.
Manuel al Portugaliei mă cunoscuse la o ceremonie. Cum m-a văzut, nu și nu, să mă ia de nevastă. Erau de față: Bleriot, Moruzi, Gheorghe Cantacuzino, Jack Lahovary, Lucica Sturdza Bulandra…”, îmi șoptește nostalgic.
Norocul i-a venit din pământ
Miţa Biciclista, născută Mihăiescu, a fost prima femeie din Bucureşti care a pedalat o bicicletă.
Era fata unei ţărănci de o rară frumuseţe, ce locuise cândva în apropierea Câmpinei și lucrase ca servitoare într-o casă boierească.
Maria Mihăiescu era un copil din flori, dar cu noroc. Din pământul mamei ei a izbucnit petrolul, au apărut sondele și s-a umplut de bani. Astfel, a putut să-i ofere fiicei sale o educaţie aleasă. A dat-o la pension, i-a pus profesori de limbi străine.
Biografia femeii frumoase, care a frânt inimile multor oameni celebri și ale capetelor încoronate, a fost declarată frivolă, pentru că a înfruntat o normă absurdă a societății în care trăia, pedalând o bicicletă pe străzile capitalei și purtând pantaloni.
După procesul naționalizării, mondena și bogata Mița a fost izolată într-o cameră mică din fosta ei casă, la mansardă, trăind așa până când și-a dat duhul.
Sursa: Ziarul Metropolis
