Jonathan Aitken scrie în cartea sa Nixon: O viață, apărută în 1993, că, prin comparație cu alte vizite în străinătate, călătoria din 1959 a lui Nixon în URSS, în calitate de vicepreședinte, a fost cea care a avut impactul cel mai mare asupra gândirii sale strategice.
Oficial, vizita urmărea „să confere Statelor Unite o reprezentare de înalt nivel cu ocazia primei expoziții comerciale americane organizate la Moscova”.
Deși Washingtonul avea „slabe așteptări în ceea ce privește chestiunile de fond”, Nixon personal pare să fi gândit altfel: el și-a pregătit călătoria în URSS timp de șase luni, luând cursuri de limba rusă, discutând cu experți și citind literatură de specialitate.
Un alt biograf al lui Nixon, John A. Farrell, afirmă că pregătirea pentru vizită a vizat 132 de teme, dar îl citează pe viitorul președinte afirmând: „toate briefingurile din lume nu m-ar fi putut pregăti pentru comportamentul imprevizibil și neașteptat al lui Hrușciov”.
Avea dreptate. La prima lor întâlnire, liderul sovietic a comparat rezoluția Congresului american privind eliberarea Europei de Est cu o „balegă de cal”.
„Oamenii nu ar trebui să-și facă nevoile unde mănâncă. E balegă de cal adevărată. Rezoluția asta pute! Pute ca balega de cal proaspătă și nimic nu miroase mai urât decât ea!”
Nixon și-a păstrat cumpătul și a răspuns:
„Rahatul de porc pute și mai rău.”
După sosirea sa la Moscova și faimoasele „Discuții din bucătărie” (o serie de schimburi de replici prompte între Hrușciov și Nixon, care au avut loc într-un model de bucătărie americană, expus în cadrul expoziției), Nixon a vizitat Leningradul (azi, Sankt Petersburg), Novosibirsk și localitățile industriale din Urali, Sverdlovsk (azi, Ekaterinburg) și Degtiarsk.
Nixon a vizitat uzina de mașini grele UralMaș, uzina de țevi de la Pervouralsk, granița dintre Europa și Asia și mina de cupru din Degtiarsk.
Potrivit zvonurilor, oprirea la Degtiarsk nu ar fi fost prevăzută în programul inițial, dar vicepreședintele american personal ar fi insistat să meargă în această localitate unde ar fi petrecut câțiva ani din copilărie.
Nixon și-ar fi amintit chiar cum juca fotbal cu băieții de acolo și cum se numește muntele învecinat: Labaz-kamen.
Deși nu există nici un fel de informații pe această temă în presa americană, publicația Russia Beyond citează mai multe surse ruse, în special site-ul oficial al municipalității Ekaterinburg. Acesta scrie că în 1925-1930, părinții lui Nixon au lucrat aici pentru compania „Lena Goldfields”, care a participat la modernizarea minelor locale. Iar Nixon, care pe atunci avea 12 ani, i-a însoțit.
Unele persoane mai în vârstă au afirmat chiar că își aminteau de un băiețel roșcovan pe nume Richard, ai cărui părinți lucrau la mină.
Fie că este adevărat sau doar un mit, cert e că vizita lui Nixon ca vicepreședinte al SUA în URSS a fost una istorică. El a fost primul politician occidental care a putut comunica liber cu cetățenii sovietici.
Pe 1 august 1959, el a apărut chiar la radio-televiziunea sovietică, făcând apel la o cooperare mai mare între cele două țări.
„Părăsind tara dumneavoastră, nu voi uita niciodată ce am trăit în timp ce călătoream prin minunații voștri munți Ural”, a spus Nixon în alocuțiunea sa. „Un grup de copii de pe marginea drumului a aruncat cu flori de câmp pe mașina mea și a strigat în engleză cuvântul «Prietenie». Dl Jukov (Iuri, președintele Comitetului de Stat pentru relații culturale) mi-a spus că primul cuvânt pe care îl învață copii la Engleză este «Prietenie». Nu poate exista o expresie mai elocventă a atitudinii poporului sovietic, atitudine pe care o împărtășim și noi.”
Pe 22 mai 1972, Richard Nixon a devenit primul președinte american care vizita Moscova, pentru o întâlnire la cel mai înalt nivel cu omologul său sovietic, Leonid Brejnev.
