Concertul a început, dar, după o singură piesă, Marley și ai săi Wailers nu au mai părăsit scena pentru o oră și jumătate. În acele 90 de minute au făcut istorie, punând ritmurile localului reggae în topul stilurilor muzicale care pot schimba situația socio-politică.
Anul acesta, pe 6 februarie, Marley ar fi împlinit 75 de ani. Să ne amintim pentru început de ce este imposibil să fie uitat acest artist care a reușit să-și transforme muzica într-o religie:
În seara de 3 decembrie 1976, în jurul orei 20.30, șapte oameni înarmați cu pistoale semiautomate au intrat în casa familiei Marley, de pe Drumul Speranței, o stradă din Kingston. S-au tras zeci de cartușe. Bob a fost nimerit în piept și brațe, soția sa, Rita, a fost împușcată în cap, managerul formației, Don Taylor, a fost nimerit în piept și picioare, iar un alt angajat al trupei The Wailers, Louis Griffiths, a fost împușcat în piept. Toți erau pe veranda casei, într-o pauză de la repetițiile pentru concertul programat peste două zile.
Ca prin minune, niciunul nu a fost ucis. Transportați de urgență la spital, doctorii i-au pus rapid pe picioare.
Atacatorii nu au fost prinși niciodată, dar au existat martori. Unii spun că i-au văzut retrăgându-se spre Grădinile Tivoli, un cartier mizer unde își aveau ”sediul central” ”Shower Posse”, cea mai mare bandă din lume, cu 5.000 de mebrii în Jamaica și alte 15.000 în restul Americii.
”Shower Posse” era bănuită de legături cu Partidul Laburist din Jamaica, al cărui președinte era Edward Seaga. Marley avea să spună că l-a recunscut printre atacatori pe bodyguardul lui Seaga, dar probe nu au existat niciodată.
Însă au existat probe că laburiștii conlucrau cu ”Poterele” și că acestea, la rândul lor, făceau contrabandă cu arme și droguri, cu ajutorul CIA!
Istoria și actele desecretizate ne dezvăluie și această poveste, existând mai multe mărturii privind acea perioadă tulbure din istoria Jamaicăi.
Michael Manley era, în 1976, de patru ani prim-ministrul țării. Al patrulea premier de la eliberarea insulei, Michael era fiul lui Norman Manley, primul șef de Guvern din Jamaica. În 1976, după ani de reforme inspirate de socialism, Manley a devenit interesat de alianțe cu țări comuniste, URSS, Cuba.
Două au fost mișcările care au deranjat SUA. Prima a fost că a recunoscut Guvernul instalat în Angola, deși acolo se luptau trupe ale apartheidului din Africa de Sud, sprijinite de americani. A doua a fost că a salutat decizia Cubei de a trimite trupe de sprijin în africana Angolă.
Astea ar fi motivele pentru care americanii l-ar fi preferat pe Edward Seaga și pe ai săi laburiști. Ca și în alte cazuri de acest fel, sprijinul se materializa prin CIA.
Laburiștii au declanșat acțiuni violente de protest, susținute de foarte bine înarmații membrii ai ”Poterei”. Manley a instaurat Legea Marțială în iunie 1976 și imediat a dispus arestarea a aproximativ 500 de persoane, fiind acuzați tocmai de un complot împreună cu CIA.
În decembrie, însă, ei erau eliberați, violențele se manifestau încă, dar cele două mari tabere declanșaseră discuții pentru normalizarea situației.
Concertul din parcul Eroii Națiunii tocmai asta trebuia să fie, un mesaj de pace internă.
Dar, cu doar câteva zile înainte, Manley a anunțat că declanșează alegeri anticipate, fixându-le chiar în luna decembrie.
Furia s-a dezlănțuit din nou, iar Marley ar fi trebuit să calmeze spiritele. Considerat un apropiat al premierului socialist-democrat, părintele reggae declara că nu este implicat politic, dar nu a rupt contractul pentru concertul numit Smile Jamaica.
Cine a ordonat atacul asupra sa?
E o întrebare care nu a primit răspuns oficial nici până în ziua de astăzi.
Asta și moartea sa prematură, în 1981, la numai 36 de ani, din cauza unui cancer, au alimentat teoriile conspirației. Cea mai nouă, considerată un fake-news, este că în seara de 5 decembrie 1976, după ce a eșuat tentativa de asasinat, un străin i-a oferit o pereche de pantofi. Marley i-ar fi probat și s-a înțepat într-o sârmă. Ca în orice poveste de gen, un agent CIA ar fi mărturisit, pe patul de moarte, că el i-a oferit atunci pantofii cântărețului și că i-a injectat otrava care i-a provocat moartea peste cinci ani!
Vorba lui Marley, ”I shot the sheriff but it was in self defence”
