Însă oamenii de știință au fost dintotdeauna fascinați de un alt aspect: gâtul acestor făpturi, mai lung decât al girafelor de azi.
Cum puteau aceste animale să suporte greutatea uriașă a gâtului lor, plus cea a prăzii, care consta adesea inclusiv în dinozauri de mici dimensiuni?
Grație analizei unor eșantioane de vertebre bine conservate, descoperite în urma unor săpături în Maroc, o echipă de oameni de știință crede că poate răspunde acum la această întrebare.
Cheia enigmei ar rezida într-o asamblare complexă, de tip radial, în interiorul vertebrelor, care, deși foarte ușoare, puteau astfel suporta greutatea capului și gâtului pterozaurului.
Cariad Williams, coordonatoarea cercetării și autoarea principală a articolului apărut în revista Science, a declarat că, înainte chiar de un examen aprofundat, echipa de cercetători se gândea că interiorul coloanei vertebrale trebuie să adăpostească o structură sofisticată.
Însă, după analiza rezultatelor unei scanări computerizate, „nu ne venea să credem ce am descoperit – este una dintre cele ciudate structuri pe care am văzut-o vreodată”, a declarat Williams, care este doctorand la Universitatea din Illinois. Structura nu are nici un echivalent cunoscut în regnul animal, viu sau dispărut, iar cercetătoarea s-a declarat „uimită că nimeni nu a descoperit-o până acum”.
Tubul neural, care adăpostește nervii în interiorul coloanei vertebrale, se află situat în centrul vertebrei și este legat de pereții exteriori ale acesteia prin niște oase foarte fine numite „trabecule”, dispuse în formă de raze și intersectându-se unele cu altele, după modelul spițelor de la roata de bicicletă.
Razele sunt dispunse de asemenea și pe lungimea vertebrei, dându-i un aspect de elice și adăugând mai multă robustețe structurii.
Echipa de cercetători a colaborat apoi cu ingineri în biomecanică, ale căror calcule arată că doar cu cincizeci din aceste oase în formă de raze, greutatea pe care pterozaurii o puteau suporta creștea cu 90%.
Co-autorul studiului, David Martill, de la universitatea britanică din Portsmouth, a arătat într-un comunicat că descoperirea permite răspunsul la „multe întrebări de biomecanică despre cum aceste creaturi erau capabile să-și susțină capul masiv – lung de cel puțin 1,5 metri – așezat pe un gât mai lung decât cel al girafei de astăzi – păstrându-și în același timp capacitatea de a zbura”.
Această descoperire aduce în centrul atenției aceste ființe fascinante care erau pterozaurii, neglijate până acum de studiile științifice deoarece erau considerate puțin interesante.
