„Cine va găși acești bani este îndatorat să zidească din ei o mănăstire și trei schituri” și că „la terminarea de zidit a celui din urmă, al treilea schit, va află și moaștele mele”.
Arhim. Dimitrie mărturisește într-o însemnare din 20 februarie 1842, că după ce a terminat de construit și cel de-al treilea schit, săpând în curte mormântul sau, a aflat sicriul cu moaștele Sf. Teodosie.
Capul era așezat alături, cu față în jos, pe o cărămidă. Moaștele erau întregi și răspândeau un miros foarte plăcut, ceea ce confirmă evlavia credincioșilor care l-au considerat sfânt încă din timpul vieții.
La 6 mai 1842, moaștele Sfântului Teodosie au fost așezate într-un mormânt nou, zidit în partea de nord a paraclisului subteran de la Mănăstirea Brazi.
După un scurt timp, capul sau a fost scos din mormânt și așezat spre închinare în biserica, probabil tot de către starețul Dimitrie. El a rămas în paraclisul subteran până la desființarea așezământului, în 1959, când a fost pus înapoi în mormânt.
După redeschiderea mănăstirii, în urmă lucrărilor de restaurare, maica Iustina a redescoperit la 20 martie 2000, moaștele Sfântului Teodosie.
Hotărârea canonizarii sale s-a făcut în ședințele Sfântului Sinod din 4-5 martie 2003. Slujba de proclamare a canonizarii a avut loc la 5 octombrie 2003, la Mănăstirea Brazi din județul Vrancea.