Iată mai jos câteva citate faimoase, în care diplomația se împletește cu mitocănia:
Nicolae I despre expansionismul rus
„Unde s-a înălțat drapelul rus o dată, el nu mai trebuie dat jos”, declara țarul Nicolae I în 1850, în cursul unei discuții dacă Rusia ar trebui să păstreze Insula Sahalin, unde exploratorul Ghenadi Nevelskoy întemeiase o tabără militară.
Cum păstrarea coloniei risca să provoace conflicte teritoriale grave cu China și Japonia, acest lucru era considerat periculos de unii dintre consilierii împăratului.
Însă Nicolae a fost tranșant: Rusia nu mai restituie niciodată ce a ocupat!
Alexandru al II-lea despre guvernarea Rusiei
„Nu este greu să guvernezi Rusia, dar e inutil”, a spus țarul Alexandru al II-lea (1818-1881), referindu-se la faptul că Rusia era atât de mare și haotică încât dorința de a o controla era absurdă.
Cea mai bună dovadă o reprezintă reformele pe care le-a impus, printre care mai ales eliberarea țăranilor șerbi în 1861. Aceasta i-a nemulțumit pe moșieri dar și țărani! Reformatorul țar va fi până la urmă asasinat de o grupare teroristă de stânga.
Alexandru al III-lea despre Europa și Constituție
„Când țarul Rusiei pescuiește, Europa poate să mai aștepte”, a spus împăratul Alexandru al III-lea (1845-1894), aflat în vacanță, ca răspuns la scrisoarea trimisă de ministrul său de Externe.
Acesta, îngrijorat de un conflict diplomatic din Europa, în care era implicată Franța, aliata Rusiei, îi cerea țarului să se întoarcă grabnic în capitală și să se ocupe de rezolvarea crizei pentru a evita un război în Europa.
Alexandru, iritat că este deranjat în timpul ocupației sale favorite, pescuitul, a dat răspunsul uluitor de mai sus. Acesta a devenit în scurt timp faimos.
Țarul era pătruns de superioritatea sa, de ordin divin. În 1881, la scurt timp după ce se suise pe tron, în locul tatălui asasinat, referindu-se la cererea poporului de a avea o Constituție, a spus: „O Constituție? Vreți ca țarul Rusiei să depună jurământ de credință unor gunoaie?”
Nicolae al II-lea despre „ocupația” sa
Cu ocazia recensământului național din 1897, țarul Nicolae al II-lea (1868-1918) a scris despre sine la rubrica „Ocupația” din formularul respectiv: „Proprietar al Rusiei”.
Peste 20 de ani, această „ocupație” i-a adus moartea sa și a întregii familii din partea bolșevicilor.
Lenin despre necrofilie
„Genul tău de Dumnezeu este o necrofilie ideologică”, i-a transmis Vladimir Ilici Lenin printr-o scrisoare lui Maxim Gorki.
Ateu convins, Lenin detesta orice formă de religie, considerând-o, la fel ca inspiratorul său, Karl Marx „opiumul popoarelor”.
Când, sub conducerea sa, bolșevicii au venit la putere, au demolat bisericile și i-au aruncat pe preoți în temniță.
Paradoxal, după moartea sa, corpul lui Lenin a fost îmbălsămat și expus într-un mauzoleu special, în Piața Roșie, transformându-l într-un fel de sfânt la care rușii erau aduși să se închine.
Stalin despre veselia vieții
Este îndeobște cunoscută întrebarea insolentă pe care Stalin i-a adresat-o lui Churchill, care îi vorbea despre influența Papei în Polonia catolică: „Câte divizii are Papa?”
Mai puțin cunoscută este o altă afirmație a satrapului gruzin, din 1935: „Viața a devenit mai bună, tovarăși. Viața a devenit mai veselă”, a spus Stalin, mulțumit de amploarea stahanovismului. Sinistru este că aceste cuvinte erau pronunțate cu doar un an înainte de Marea Epurare (1936-1938), în care cel puțin șapte milioane de oameni au fost arestați și sute de mii executați. Asta însemna „veselia” lui Stalin.
Hrușciov despre „îngroparea” Occidentului și diplomație
„Vă vom îngropa!”, a amenințat Nikita Hrușciov lao recepție cu ambasadorii occidentali în 1956. Deși liderul comunist se referea la superioritatea sistemului comunist, care va „îngropa” capitalismul, cuvintele sale, retransmise în toată lumea, în plin Război Rece, au căpătat o conotație mult mai belicoasă.
Pe Hrușciov nu îl dădeau afară diplomația și eleganța. Când a aflat că liderul egiptean Gamal Abdel Nasser dorea să se împace cu președintele irakian Abdel Salam Aref, pe care Hrușciov îl detesta, acesta a reacționat astfel: „Nu aș vrea să mă c…c în același closet cu ăsta”, și i-a cerut translatorului să îi traducă exact cuvintele.
Gorbaciov și puciștii
Spre deosebire de Hrușciov, Gorbaciov era un domn. Însă și el scăpa boii câteodată. Confruntat cu lovitura de stat din august 1991, cu câteva luni înainte de prăbușirea URSS, el a fost nevoit să îi primească pe liderii juntei comuniste la reședința sa din Crimeea.
Devenind clar că puciul eșuase, el i-a întâmpinat cu cuvintele: „Ei, v-ați distrat bine, găozarilor?”
Într-un interviu din 2001, Gorbaciov a fost întrebat dacă acestea au fost exact cuvintele pe care le-a adresat puciștilor. Fostul lider a răspuns: „Erau cuvintele cele mai politicoase pe care le-am găsit… Dar le-am spus cu blândețe…”
