Memorabilul moment de curaj al Revelionului TVR din 1969: “Şopârliţa liberă” (VIDEO)

 

Este exact o jumătate de secol de când Televiziunea Română oferea telespectatorilor săi un scheci care a făcut vogă în epocă şi a rămas memorabil până astăzi.

A fost scris de scenaristul şi scriitorul Dan Mihăescu împreună cu colegul său Grigore Pop şi s-a numit Şopârliţa Liberă.

Textul – interpretat de actorul Toma Caragiu – era foarte curajos pentru acele vremuri amprentate de cenzura politică aplicată în mai multe straturi, scrie RADOR.

Turnători

Schiţa umoristică îi ironiza pe cei care „turnau” la Partid şi la Securitate – pe delatori, adică –, pomenind şi despre postul de radio interzis românilor, Europa Liberă.

Are ingredientele umorului de bună calitate, are haz, aluzii culturale și politice, are candoare, are mesaj.

Este dulce-amăruie însăși povestea drumului Şopârliţei Libere, de la textul propriu-zis până la apariţia pe ecranele televizoarelor alb-negru, în noaptea de Anul Nou 1969.

Despre acest scheci celebru a vorbit Dan Mihăescu, într-un  interviu acordat postului public de radio în 2010, jurnalistei Silvia Iliescu, interviu aflat azi în Arhiva de istorie orală a radioului.

 

Povestea

„Scriam un scheci, trebuia să-l dau la unul dintre şefii mei, redactor şef nu ştiu ce, care îmi dădea o viză pe el sau îmi cerea modificări, dar, mă rog, să zicem că-l aproba. Aveam un redactor şef adjunct, pe Octavian Sava, după care mergeam la Tudor Vornicu. Vornicu nu prea se băga pe cenzură, îi dădea drumul mai departe. Mergea la un vicepreşedinte – aşa de important era ce se făcea la Varietăţi! Şi pe urmă acest text mergea la Direcţia Presei. Erau nişte salariaţi în Televiziune, cărora le dădeai textul şi uneori mai spuneau şi ei: Bă, nu e  bine, acuma e exact perioada cu nu ştiu ce, cu ruşii, să nu ne luăm de…, îţi cereau şi ei nişte lucruri. […]

Am scris cu Grigore Pop Şopârliţa Liberă. Lui Toma Caragiu i-a plăcut nemaipomenit, nu ştiu ce…

Erau în el lucruri spuse făţiş…

…era fraza aia nemaipomenită: Dumneata ce faci noaptea, dom’le? Nu asculţi Şopârliţa Liberă?… Şi şopârla dosaris, cu dosarele salariaţilor – cine putea să spună atunci aşa ceva?…

Şi asta cu Şopârla am dat-o la aprobat, la un vicepreşedinte care a scris – am textul! – Ciudat…că un redactor al Televiziunii poate să scrie un material atât de vulgar. Nu era nimic vulgar, adică nu era nimic vinovat!

Altceva supărase: şopârla dosaris! Eu eram pe la începuturi, obraznic, nu lăsam capul jos şi zic: <Dom’le, eu nu cred că aveţi dreptate. Nu ştiu, îl trimit la Secţia de Presă, la Comiteul Central [al PCR], să vedem ce zic tovarăşii>. <Da, să vedem, poate tovarăşii sunt de altă părere>. Şi au trimis. Era unul, Nicolae Popescu – ţin minte şi numele – care a scris pe material: <De ce nu-l daţi afară?> Eu am textul ăsta, originalul… e prin dosare pe-aici, dar nu vreau să par disident să vi-l arăt… Şi mi-a spus Vornicu: <Băi, fii atent, te-am dat afară, nu semnezi pe generic nişte luni de zile. Dacă întreabă ăia: Ce-i cu Mihăescu? A fost scos!>

Şi pe vară, aşa, m-a chemat Vornicu, zice: <Bă, ţi-am aranjat, ţi-am dat Studioul 1, îl iei pe cel mai bun operator… Nu electrică, nu echipă, nu nimic, filmezi ăla cu Şopârla…> <A>, zic, <tu vrei chiar să mă dea afară ăştia, adică nu se poate să mă laşi aşa!> <Băi, e păcat, băi, e material [bun], e păcat! E păcat!… Să-l avem, nu se ştie, vreodată poate-l putem da. Dacă vrea Toma…> <Toma vrea>, zic. I-am spus lui Toma: <Dom’le, vii să-l filmăm…> Fă [Mihăescule] rost de sorcovă – era vară! – fă rost de sorcovă… găseşti pe stradă iarna, [dar vara?]. A venit Toma, am băgat şi o maşină acolo în studio, să fie ceva, să mobilez carul. Cu uşile închise, am filmat clandestin, aşa, toată povestea asta, pe 16 mm, am montat şi i-am dat filmul lui Vornicu, la păstrare, poate vin timpuri mai bune.

Anul ăla, la o vizionare, la revelion, a venit Bujor Sion care era şeful Secţiei de Presă la Comitetul Central, el a venit la vizionare. [Mai erau] Direcţia Presei, şefii noştri, vicepreşedintele care îmi zisese că e vulgar. Şi după ce s-a văzut programul de revelion, Bujor zice: <Bă, da, dar e tot aşa, ca de obicei: cu muzică uşoară, muzică populară, tradiţii, nu ştiu ce… Bă, dar n-aveţi şi voi o bombă, ceva?…> <Are Dan Mihăescu!> a zis Vornicu. <Are ceva cu Caragiu…> <Păi de ce nu daţi, bă?> <Păi, nu, că… > Eu am înţepenit! Pentru că erau toţi răii de faţă…

Şi s-a dus Vornicu, a dat caseta la încărcat, era pe proiector şi  a pornit. Toată lumea, la vizionări de-astea, stă cu ochii pe cel mai mare în funcţie: dacă ăla râde, râde toată lumea. Nu râde ăla, toată lumea se încruntă. Ăsta a râs! Şi la urmă a zis: <Da, mă, da, mă, asta e!… Ştii, Mihăescu, la început, acolo: N-am plecat la colindat, un vecin m-a şi turnat… asta, a apărut Legea 118 cu vecinii care toarnă, scoate aia>. Atât am scos!…”.

 

Parteneri