Împreună cu victoriile de la Mărăști și Oituz, în vara aceluiași an, Bătălia de la Mărășești a împiedicat în mod decisiv prăbușirea completă a statului român în timpul Marelui Război. Înfrângerea a forțat Puterile Centrale să renunțe definitiv la ofensiva de pe Frontul Român și să treacă la apărare. Mausoleul de la Mărășești a apărut în cinstea eroilor căzuți în lupta pentru îndeplinirea idealului național.
Cea mai mare bătălie din vara anului 1917 a avut loc pe Frontul Român
Ambele tabere au suferit pierderi uriașe. Prima armată română a pierdut 27.410 soldați (aproximativ 16% din forța sa de luptă inițială de 170.000 de oameni): 5.125 de morți, 9.818 dispăruți și 12.467 de răniți. Armata a patra rusă a pierdut 25.620 de soldați: 7.083 de morți, 8.167 de dispăruți și 10.400 de răniți. Puterile Centrale nu au oferit o estimare oficială, dar se crede că numai Armata a 9-a germană a pierdut aproximativ 60-65.000 de soldați (morți, răniți și dispăruți).
Construit pe locul bătăliei, Mausoleul de la Mărășești este cel mai mare monument din România care îi comemorează pe cei căzuți în timpul Primului Război Mondial. A fost realizat după planurile arhitecților George Cristinel și Constantin Pomponiu, între anii 1923 și 1938. Lucrările s-au desfășurat în două etape distincte (1923-1924, parterul, respectiv 1936-1938, nivelul superior).
Mausoleul de la Mărășești, construit la inițiativa Societății Femeilor Ortodoxe
Inițiativa construirii mausoleului a aparținut comitetului Societății Femeilor Ortodoxe Române. Propunerea de a ridica un Mausoleu la Mărășești a fost înaintată regelui Ferdinand și guvernului condus de Ion I. C. Brătianu. Solicitarea fiind aprobată, a fost înființat un Comitet executiv pentru construirea Mausoleului, din care făcea parte Alexandrina Gr. Cantacuzino, conducătoarea Societății Femeilor Ortodoxe Române, în calitate de președinte. Scopul comitetului a fost acela de a strânge fondurile necesare pentru construcție, de a găsi o locație potrivită și de a desemna un proiect.
La 14 iulie 1921, George G. Ulise Negroponte, proprietarul terenurilor din zona aleasă pentru monument, a donat 20 de hectare pentru construcția Mausoleului. Pentru realizarea proiectului, a fost organizat un concurs, câștigat de proiectul arhitecților Constantin Pomponiu și George Cristinel.
Lucrările au început la 6 august 1923, la exact 6 ani de la marea bătălie. În 1924, rămășițele soldaților au început să fie îngropate în cripta mausoleului, iar în toamna aceluiași an, în sarcofagul central au fost înmormântate rămășițele generalului Eremia Grigorescu, mort la 21 iulie 1919. În urma finalizării primei etape, monumentul semăna cu o criptă circulară, cu diametrul de 40 de metri, în care erau dispuse radial 16 galerii. La 27 septembrie 1924, a avut loc o ceremonie religioasă, în prezența reginei Maria și a altor oficialități.
Mausoleul de la Mărășești, inaugurat oficial în 1938
Din cauza lipsei de fonduri, lucrările au fost întrerupte timp de 12 ani. În 1936, acestea au fost reluate, fiind finalizate în 1938. Mausoleul de la Mărășești a fost inaugurat oficial la 18 septembrie 1938, în prezența regelui Carol al II-lea și a numeroși oficiali.
Construit din beton armat placat cu blocuri de andezit din Deva, Mausoleul Mărășești are o formă circulară, cu o înălțime de 30 de metri și un diametru de 40 de metri. Partea superioară a monumentului seamănă cu un arc, numit „Domul Gloriei”, a cărui bază este flancată de patru vulturi din granit de Deva, înconjurați de o friză imensă în basorelief, cu o suprafață totală de 100 de metri pătrați, realizată de sculptorii Ion Jalea și Cornel Medrea.
Trei terase suprapuse duc la intrarea în cupolă, care este decorată în interior cu o frescă pictată de Eduard Săulescu. La parterul monumentului se află criptele care adăpostesc rămășițele a peste 5.000 de soldați și ofițeri români. La etajul superior se află un rond în care sunt amplasate steagurile unităților românești participante la bătălia de la Mărășești.
În 1938, cu ocazia inaugurării Mausoleului, a fost emisă o medalie, cu diametrul de 60 de milimetri, în trei variante: aur, argint și bronz. Pe aversul medaliei se aflau efigiile regilor Ferdinand I (dreapta) și Carol al II-lea (stânga), față în față, iar în mijloc, dedesubt, se afla stema Regatului României. Pe revers, în mijloc, era afișat Mausoleul Eroilor de la Mărășești.
