Cotidianul italian, «Tempo», din 10 octombrie 1936, scria: „Planurile serviciului de spionaj erau dejucate de o spioană desăvârșită, pentru a cărei capturare austriecii erau gata să ofere sume fabuloase”.
Zveltă, frumoasă, „toc înalt și minte brici”, vorbitoare excelentă a limbilor sârbă, maghiară, franceză și germană, fiica preotului român din Vârșeț a adus mari servicii României și Serbiei aflate în război cu Puterile Centrale.
Născută în 1895, la Vârșeț, Maria Bălan a fost cea mai faimoasă spioană a României din timpul Primului Război Mondial.
Prinsă de către autoritățile austro-ungare, a fost condamnată, asemenea lui Mata Hari, la moarte.
În noaptea în care se pregătea pentru executarea sentinței s-a „evaporat” din celulă. Când trebuia dusă la eșafod, celula era goală.
Când a fost identificată și arestată, știrea a fost o lovitură pentru numeroși generali și ofițeri austro-ungari care-i fuseseră curtezani. Nu a dat în primire pe nimeni.
Începutul
Era elevă la Școala Normală din localitatea natală când în oraș sosește un corp al armatei Austro-Ungare.
În casa familiei Bălan este încartiruit un sublocotenent de ulani. Cei doi amorezi se mută la Timișoara.
Intră, rapid, în grațiile ofițerilor Corpului VII al armatei imperiale. Începe să trimită informații către București, deși România nu intrase, încă, în Primul Război Mondial.
Află că niște agenți străinii fuseseră infiltrați în satele din zona culoarului Rucăr – Dragoslavele – Câmpulung Muscel. Îi dă în vileag.
Sub numele ei de cod, fie M9, fie B9, oferă informații extrem de prețioase Armatei Române.
În decembrie 1916, Puterile Centrale ocupă Bucureștiul și pun mâna pe documente din care află că B9 este Maria Bălan.
