„Fugiții din Transilvania, pe carii un crud răsboiu cetățenesc au nevoit a căuta un adăpost în învecinata Țară Romănească, prin a lor nenorociri, învită compătimirea Europei întregi.
Îmbrățoșarea de care s-au învrednicit din partea armiilor ocupației, a guvernului local și a locuitorilor de toată treapta, mărturisește sentimentul filantrop a bravilor militari, înțălepciunea guvernului și simțul de ospitalitate romănă de care țara cu drept se înmăndrește.
Locuitorii capitaliei noastre, carii în epohă de-asemene nenorocită, s-au fost măngăet de ospitalitatea vecinilor nostrii, așteptau de mult un ocazion îndămănătoriu spre a pute vedera a lor simpatie acestor disțerați, ii vor afla asemene prilej în hotărirea nobilă care trupa teatrului național, împreună cu directorul ei D. Millo, au luat, spre a da Sămbăta viitoare o representație extraordinară în folosul fugiților Transilvani.
D. Ianov, amploiat a consulatului Imperial de Rosia, au binevoit a se însărcina cu împărțirea biletelor.
Fiecare doritoriu va înscrie în listă, a sa ofrandă (prinos) ce va publica prin astă foae, și a căria product se va trimete la București spre a se întrebuința în astă faptă binefăcătoare”.
Cine a fost Matei Millo
„Matei Millo II, fiul lui Vasile şi nepot al lui Matei Millo I, s-a născut la Spătăreşti, la 25 noiembrie 1814.
A făcut în casa părintească primele studii, cu profesori străini, iar la 1834 era elev în pensionatul francezului Cunez din Iaşi.
Încă de tânăr i s-a manifestat talentul dramatic.
La 8 noiembrie 1834, de ziua onomastică a lui Mihai Sturdza, Domnitorul Moldovei, elevii lui Victor Cunez au jucat o piesă în româneşte, în care Matei Millo s-a distins, şi ziarul „Albina românească” a vorbit despre el cu elogii.
În 1840, plecă la Paris, unde face studii speciale de teatru, şi, întors în ţară, se dedică teatrului, are succese şi este considerat întemeietorul teatrului românesc.
Matei Millo a fost şi scriitor: a compus şi câteva piese de teatru, între care „Baba Hârca”, aflăm de la Artur Gorovei, Folticenii / Cercetări istorice asupra oraşului, Folticeni, 1938.
