„Ne-am obişnuit atât de mult cu acest frumos colţişor unde am gustat ceasuri atâta de plăcute, atâta de lipsite de cele mai mici griji, că ne întristam numai la gândul de a-l părăsi.
Câte taine ale inimii, câte manifestări de bucurie, câte scene duioase sau nebuneşti, serioase sau copilăreşti s-au petrecut în doua luni între pereţii acestui apartament (…)
Fiecare mobilă are suvenirul ei, fiecare colţ are, pentru noi, povestea sa, cunoscută numai de noi. În sfârşit, trebuie sa ne despărţim de toate”.
„Nu mai are de trăit decât câteva zile”
La sfîrşitul celei de-a doua luni de poveste, Vasile şi Elena pleacă cu vaporul spre locuri mai calde.
Elena se simte din ce în ce mai rău şi cade bolnavă în timpul şederii în Sicilia.
„Am venit aici pentru a căuta soarele şi am găsit o ploaie neîncetată. Plecăm la Neapole la 23 martie. Ajunşi la 24 martie. Nu mai are de trăit decât câteva zile. Plecăm la 25 aprilie cu vaporul Mentor, căpit. De Tournadre, în tovărăşia lui Negri, Bălăceanu şi Kogălniceanu spre Constatinopole.
La 4 mai, la ora trei dimineaţa, N. moare pe vapor, la intrarea în Cornul de Aur”, scrie Alecsandri în ultima pagină a jurnalului.
Elena a fost înmormântată în curtea bisericii greceşti din strada Cabristan din Constantinopol.
Alecsandri s-a în ţară bolnav şi şi-a căutat mult timp sănătatea. A fost mai norocos decât Elena și s-a făcut bine.
În 1855 s-a îndrăgostit de Paulina Lucasievici, cu care a avut o fată, Maria, în noiembrie 1857. S-au căsătorit nouăsprezece ani mai târziu, pe 3 octombrie 1876.
