Marea doamnă a tapiseriei românești petrece la izolare 43.848 de ore în temnițele comuniste

 

Absolventă de arte frumoase, a făcut parte din echipele coordonate de Dimitrie Gusti pentru reconstituirea sociologică a vieții satului.

Lena Constante, născută pe18 iunie 1909 în București,  este la originea înființării teatrului de păpuși Țăndărică pentru care a fost scenograf.

A lucrat covoare cu motive populare stilizate în atelierul propriu având expoziții personale de tapiserie la București, în 1934, 1935, 1946, 1970, 1971, respectiv în 1947, la Ankara.

A fost o artistă binecunoscută pentru lucrările sale originale de tapiserie și activitatea folcloristică;

Apropiată de cercurile comuniste interbelice prin prietenia cu soții Pătrășcanu, este arestată în contextul rivalității Dej-Pătrășcanu, fiind condamnată la 12 ani de detenție politică.

A petrecut opt ani de solitudine totală, din care cinci în anchetă. A fost eliberată în iulie 1961.

Și-a publicat amintirile în două volume „Evadarea tăcută” și „Evadarea imposibilă”, decedând în 2005.

„Eu nu am vrut să scriu o carte despre mine şi asta a remarcat-o critica franceză. E o carte despre închisoare. Eu eram acolo personajul, că eu am trăit-o, dar nu am scris tot timpul ce gândeam eu, ce păţeam eu, ci închisoarea să o redau.

Dacă aş încerca să fac orice pentru a trăi, pentru a îndura aceşti doisprezece ani şi a ieşi, și m-am ajutat cu evaziunea asta. Şi din momentul ăla n-am mai trăit puşcăria, am trăit în altă lume”, spunea Lena Constante.

„Evadarea tăcută” a Lenei Constante este una dintre cele mai cutremurătoare cărți despre infernul comunist. Scrisă imediat după decembrie 1989, în limba franceză, cartea a apărut mai întâi în Franța apoi, doi ani mai târziu, și în versiune românească.

Într-o celulă de cinci metri pătrați, Lena Constante a trăit singură 1827 de zile, adică 43.848 de ore.

Lena Constante a fost căsătorită cu folcloristul Harry Brauner, condamnat și el, în același dosar, tot la 12 ani de detenție politică.

 

Foto: artencounters.ro