Mânca numai puțină pâine udată cu lacrimile sale și presărată cu cenușă din cădelniță

 

Sfânta Xenia era originară din Roma. În momentul în care părinții au hotărât să o mărite, ea a ales să fugă împreună cu două slujitoare în Insula Cos.

Face acest lucru din dragoste față de Hristos, căci pentru ea adevărata logodnă era unirea cu El.

Renunță la numele Eusebia și își ia numele de Xenia, care se tâlcuiește „străănă”, vrând să arate prin acest gest că se înstrăinează de lumea aceasta.

În urmă rugăciunilor, îl întâlnește pe ieromonahul Pavel, iar la îndemnul acestuia se stabilește în cetatea Milassa din Careia și îmbracă haina monahală.

Aici va ridică o bisericuța închinată Sfântului Mucenic Ștefan.

Va fi locul în care se va nevoi împreună cu cele două slujitoare și cu alte fecioare.

Sfânta Xenia era într-o continuă priveghere, înfrânare și smerenie.

Purta niște haine vechi, dar considera că trupul sau este nevrednic și de acestea.

Toată viață ei era întru umilință și vărsare a lacrimilor.

În Sinaxarul zilei în care se face pomenirea ei se spune că „puteai să vezi izvoarele apelor în vreme de arșiță secând, decât ochii ei încetând de lacrimi… făcutu-s-au lacrimile ei pâine ziua și noaptea”.

Era străină de lume, însă, locuitoare a cerului. A fost văzută în trup, dar s-a asemănat cu îngerii cei fără de trup.

Diavolii se temeau de înfrânarea ei și nu îndrăzneau să se apropie de ea. Mânca uneori a două zi, alteori în a treia zi, iar de multe ori și toată săptămâna petrecea fără hrană.

Iar când era să primească hrană, nu mânca verdețuri, linte, poame de grădină, ci numai puțină pâine, udată cu lacrimile sale.

Lua din cădelniță cenușă și presara pâinea sa.

Aceasta o făcea în tot timpul vieții sale, împlinind cuvântul prorocesc: „Cenușă cu pâine am mâncat și băutură mea cu plângere am amestecat”.

În momentul în care cuvioasă Xenia a trecut la cele veșnice, pe la amiază, pe cer s-a arătat, deasupra mănăstirii, o cunună de stele foarte luminoasă având în mijlocul ei o cruce.

Această cunună strălucea mai mult decât soarele. Prin acest semn, Dumnezeu a dorit să arate tuturor sfințenia cuvioasei Xenia.

Viața sa a fost cunoscută de ceilalți, după moartea ei.

Cuvioasa Xenia le ceruse celor două slujnice să nu spună nimănui nimic despre viață sa.

Astfel, nimeni nu a știut unde și când s-a născut, din ce fel de familie și de ce a ales să părăsească lumea aceasta, până în momentul în care una din slujnicele ei va face cunoscut motivul înstrăinării ei pentru Hristos.

 

Sursa: crestinortodox.ro