Cea mai mare scădere pe bursa americană nu s-a consemnat în 1929, ci luni 19 octombrie 1987, zi în care indicele Dow Jones Average Industrial a scăzut cu 22,6%.

La un moment dat, s-a stricat toată atmosfera. Cifrele au luat-o razna:

„Nu mai ştiu… Trebuia să vând 300.000 de acţiuni, acestea erau indicaţiile primate”, spune Sulsenti.

Nu-şi mai amintea preţurile cu exactitate, dar avea de vândut „ceva de genul: 50.000 de bucăţi contra sumei de 40 de dolari, 50.000 pentru 30 de dolari şi 100.000 de acţiuni pentru 28 de dolari. Preţurile erau derizorii”.

De fapt, până în octombrie, 1987 se dovedise a fi un an bun pentru Dow Jones. În lunile premergătoare crahului, indicele „de prim ordin” (de referinţă) al bursei din NY acumulase, parţial, chiar şi câteva sute de puncte pe săptămână.

Până în august, Dow Jones ajunsese la 2700 de puncte. În săptămânile de dinaintea prăbuşirii bursei coborâse la 2200 de puncte.

„Cu pierderea de 500 de puncte înregistrată în Lunea Neagră, profitul anual a fost ruinat”, explica Richard Sylla – istoric în domeniul finanţelor la Universitatea New York.

„Pentru mine, ca debutant în lumea tranzacţiilor la bursă, a fost o catastrofă”, îşi amintea Louis Sulsenti. „M-am gândit că asta e sfârşitul bursei. Pe Wall Street domnea haosul organizat”, adaugă el.

Nici până acum nu se ştie cu exactitate ce a dus la prăbuşire. Richard Sylla era de părere că, pe lângă evoluţia economică la nivel global, un rol important i-a revenit şi tehnicii:

„Aşa-numitul mecanism de protejare a strategiilor de portofoliu ar fi trebuit să apere marile portofolii de pierderi masive.

Din păcate, sistemul a vândut automat acţiuni în timp ce cursul era în cădere liberă. Astfel, în cele din urmă, metoda care ar fi trebuit să garanteze siguranţa tranzacţiilor i-a păgubit pe investitori”, spunea Sylla pentru dw.com.