Încrederea pe Wall Street a crescut de-a lungul anilor 1980, pe măsură ce economia a ieșit din criză și președintele Ronald Reagan a pus în aplicare politici favorabile afacerilor.
Cu toate acestea, în octombrie 1987, indicatorii au început să sugereze că piața bull din ultimii cinci ani dădea semne de oboseală.
Guvernul a raportat un deficit comercial surprinzător de mare, precipitând o scădere a dolarului SUA.
Congresul a dezvăluit că are în vedere închiderea lacunelor fiscale pentru fuziunile corporative, îngrijorând investitorii obișnuiți să nu prea existe reglementări.
Deși a lovit piața acțiunilor, a fost mai degrabă consecința unor dezechilibre acumulate în regimul valutar, scoțând pentru prima dată în evidență importanța intercorelării piețelor financiare într-un răstimp de început al internaționalizării investițiilor de portofoliu.
Lichiditatea furnizată încă de a doua zi de Rezerva Federală Americană a salvat cotațiile de scăderi încă și mai abrupte, inaugurând un ciclu de intervenționism al băncilor centrale.
Chiar dacă impactul picajului bursier nu s-a răsfrânt și asupra economiei reale, așa cum Marea Criză din 1929-1933 a fost anunțată de prăbușirea acțiunilor de la New York, dimensiunea scăderilor este cea mai mare din istoria indicelui Dow Jones Average Industrial.
Scăderea de 22,6% a acestuia într-o singură zi este net superioară celei din 28 octombrie 1929, care a fost de 12,82%.
Un declin de o zi mai mare a fost cel din 12 decembrie 1914, în timpul Primului Război Mondial, de 24,39%, însă acesta a fost determinat abia retroactiv, la configurarea în 1916 a indicelui Dow Jones.
Mărturia tânărului broker
Pentru Louis Sulsenti, lunea de 19 octombrie a început normal. Pe atunci, brokerul uşor trecut de 20 de ani era nou în branşă. „Eu eram băiatul care lua ordinele de la cei de jos şi le ducea sus, în birouri”, îşi amintea Sulsenti în 2012 pentru dw.com.
