- Hei nea Dumitre, îţi place acum cum staî ca tîlharii ?
Acesta era un tânăr care fusese în serviciul lui Sdrelea când acesta era măcelar cu coşu în Bucureşti.
Sdrelea recunoscându-1 îi rîspunse:
- Aoleo, cum n’am ştiut că ai să rîzî de mine…, că’ţă suceam gâtul de când erai la mine!
La Brăneşti, Sdrelea văzând câţiva cai frumoşi pe câmp zise cu jind adresându-se lui Cimpoeru :
- Vezi mă ce mai cai! Or sta ei mai mult aci? Cum iaşi mai vinde nu mai pe câte doi poli unul.
Cântecul luî Sdrelea
La gara Ciulniţa s’a întâmplat o scenă caraghioasă. Cimpoeru, care băuse de sete vreo 5 ţuici, vede mai mulţi ţigani lăutari şi pe când trenul sta în gară, scoate capul pe fereastra vagonului şi zice: ia cântaţi niţel măi, că cine ştie câtă vreme nu oi mai auzi lăutari.
Şi atuncea ţiganii începură să cânte cântecul luî Sdrelea:
Sdrelea vine,
Sdrelea pleacă, etc.
Jefuirea unuî grec – Ascunderea lui Sdrelea în soba
Sdrelea povesteşte d-lui Puiu Alexandrescu în modul următor, cum a jefuit pe un grec, aproape de Fundulea: «Am eşit înaintea căruţei, am întins puşca şi i-am strigat să stea; el s’a oprit, l’am dat jos, şi i am luat câţiva lei că încolo avea nişte bani turceşti – şi ce să fac eu cu ei ? Am vrut să’i iau nişte haine dar nu mi se potriveau.
«Când am plecat, am zis grecului să stea nemişcat că trag în el, şi am dispărut. Când am eşit în calea grecului, tocmai mă deşteptase ciorile din pădure, care sburau pe deasupra mea şi croncăneau. De multe ori nu mă lăsau să dorm şi eu le împuşcam»
- Bine, Sdreleo, tu spuseseşi că o să te laşi de hoţie ?
- Ei, d-le Puiu, astă iarnă era frig, viscol ; eu n’aveam adăpost, dormeam prin clăile de fîn, nu aveam un ban şi unde să mă duc să cer ? Cine ‘mi da mie? A trebuit să fur.
- Cum nu te a găsit pe tine întâiu în sobă, unde erai ascuns la Beiu?
- Făcuse focu în gura vetrei şi când femeia lui Beiu a venit să spue că o mulţime de soldaţi călăreţi au sosit în sat, eu m’am uitat pe fereastră şi am ştiut că pentru mine au venit; am ascuns puşca şi geanta sub perne, în pat, şi m’am băgat în sobă.
«Când au venit în casă, unu a băgat sabia în sobă, dar eu m’am săltat mai sus şi abia am simţit o împunsătură ca de purice. Dacă mai şedeau în casă câteva minute, ori împingeam soba peste ei s’o dărîm şi să’i sperii, ori eşeam pentru că nu mai puteam de fum şi căldură.
Când au eşit toţi din casă şi s’au dus la puţ să se spele, eu am luat armele şi am fugit; tocmai la vr’o 4 mii de metri m’au ajuns ofiţerii şi n’am tras să’i omor pentru că soldaţii înfuriaţi m’ar fi ajuns şi eîişi m’a r fi omorît».
Evadarea luî Sdrelea de la Văcăresci – Cum îşi procură tâlharii mâncare şi cartușe
Cât despre evadarea de la Văcăreşti Sdrelea spune că îşi procurase chei, intrasese de mai multe ori ziua în pod şi rupsese scândurile pe care era tencuit tavanul.
