I.D. Sîrbu este scriitorul despre care Monica Lovinescu spunea că „în jurul operelor sale ne-am putea realcătui ca popor”.
Născut pe 28 iunie 1919, la Petrila, Ion Dezideriu Sîrbu a urmat cursurile Facultății de Litere și Filozofie din Cluj, devenind unul dintre discipolii lui Lucian Blaga.
Simpatiile sale politice de stânga l-au adus în atenția autorităților, care, pentru a-l pedepsi, l-au trimis pe frontul de est, de unde a reușit să scape din încercuirea de la Stalingrad.
Criticile sale adresate regimului comunist instaurat după 1945 și refuzul de a se desolidariza de mentorul său au condus la eliminarea lui Sîrbu din mediul universitar în 1949 și l-au determinat să se mute în capitală.
A fost arestat la 17 septembrie 1957 în urma unei discuții cu Ștefan Augustin Doinaș și Marcel Petrișor despre revoluția maghiară, fiind acuzat de „omisiune de denunț”.
Trecut printr-o anchetă deosebit de dură condusă de Gheorghe Enoiu și Tudor Vornicu în arestul MAI din centrul capitalei, I.D. Sîrbu a fost condamnat la un an de detenție, pedeapsă majorată ulterior la șapte ani închisoare corecțională.
A trecut prin penitenciarele și lagărele de muncă de la Jilava, Gherla, Salcia, Periprava, Giurgeni, fiind eliberat la 6 februarie 1963.
După câteva luni ca miner vagonetar în mina strămoșilor săi, va fi mutat ca secretar literar la Teatrul din Petroșani care astăzi îi poartă numele.
În vara anului 1964 este adus la Craiova, tot secretar literar al Teatrului Național.
Cu o activitate pestigioasă, organizând „conferințele experimentale” sau festivaluri teatrale, Ion D. Sîrbu debutează și ca autor dramatic.
La Craiova i s-au jucat 14 spectacole, după piesele sale. În anul 1973 se pensionează pe caz de boală pentru că PCR decisese ca toți secretarii literari să fie exclusiv membri de partid, iar Ion D. Sîrbu nu dorea să adere.
A încetat din viață pe 17 septembrie 1989, după ce fusese în permanență urmărit de Securitate, chiar în ziua în care avea loc premiera spectacolului „Arca Bunei Speranțe”, regia Aureliu Manea, după una dintre cele mai cunoscute piese de teatru ale sale.
Căderea comunismului a fost anticipată de scriitor în jurnalul publicat postum.
Romanul său, „Adio, Europa!”, publicat de asemenea postum, a fost considerat, alături de corespondența sa vastă și de jurnal, o revelație a literaturii de sertar scrise în epoca comunistă, unul dintre excepționalele romane-depoziție ale Gulagului.
Sursa: iiccmer.ro
