Am început așa și nu cu informația principală, că în această carte Revoluția din 1989 este considerată o lovitură de stat, pe fondul unei revolte populare, pentru a sublinia faptul că afirmațiile pe care le reproducem nu au fost făcute în vreun interviu de politician sau la vreun talk-show, ci într-un volum asumat de cea mai prestigioasă instituție românească.
În acest tratat, care abordează istoria României din ultima sută de ani, ultimele capitole, cele dedicate istoriei recente sunt semnate de profesorul universitar Vasile Pușcaș, fost ministru în cabinetul Adrian Năstase, negociatorul României pentru admiterea în Uniunea Europeană. Ca politician, este considerat unul dintre membrii ”Grupului de la Cluj”, alături de Ioan Rus și Vasile Dâncu, cândva influenți în PSD. Acum, Pușcaș este neimplicat politic.
Cu atât mai mult afirmațiile profesorului Pușcaș din textul publicat de Academie sunt interesante.
Reproducem mai jos principalele fragmente din textul intitulat: ”Evoluția liberal-democrată post-1989 a României”.
Mai trebuie făcută mențiunea că profesorul Vasile Pușcaș ne-a transmis că ”textul exprimă opinia mea, formulată în urma consultării analizelor istoriografice și comparatismul socio-istoric de proces/fenomen.” Din informațiile noastre, publicarea textului nu a fost ”ușoară”, dar autorul nu a acceptat modificări și atunci s-a decis includerea în volum.
”Autorii acelei acțiuni au fost dintre liderii comuniști,unii retrași din activitatea politică și alții aflați în rezerva nomenclaturii”
”În 20 decembrie 1989, la revenirea din Iran, Nicolae Ceaușescu a fost nevoit să constate că revolta cetățenească din Timișoara nu a fost înăbușită și revolte violente s-au declanșat și în alte orașe din țară, apropiindu-se de București. A intenționat să organizeze un mare miting de susținere în București, în 20 decembrie, dar unii colaboratori l-au determinat să amâne până în ziua următoare. Există date care susțin că aceștia au mizat pe intensificarea mișcării de rezistență contra lui Ceaușescu în București și au urmărit să mai câștige ceva timp pentru organizarea unei lovituri de eliminare a liderului comunist român.”
Mitingul din Piața Universității
”Moartea generalului Vasile Milea, ministrul Forțelor Armate, în dimineața zilei de 22 decembrie 1989 , demonstra că instituțiile desemnate să apere regimul comunist și pe Nicolae Ceaușescu erau în degringoladă. Deși armata pactizase cu revoltații de la Timișoara, în București a fost încă în dispozitiv de luptă în noaptea de 21/22 decembrie și în prima parte a zilei de 22 decembrie 1989. Trupele Securității erau în expectativă,iar Miliția stătea în umbra armatei. Era limpede că toate instituțiile de represiune aflate sub comanda lui Nicolae Ceaușescu așteptau un moment potrivit pentru abandonarea Comandantului Suprem.Totodată,s-a dovedit că între aceste instituții de aplicare a legii nu s-a realizat o înțelegere și cu atât mai puțin o colaborare-coordonare pentru o acțiune de răsturnare a lui Ceaușescu. Mitingul din București,în 22 decembrie 1989,a fost și sfârșitul puterii lui Nicolae Ceaușescu,dar a înfățișat o lovitură de stat care s-a aflat mai degrabă sub semnul improvizației.Autorii acelei acțiuni au fost dintre liderii comuniști,unii retrași din activitatea politică și alții aflați în rezerva nomenclaturii epocii.Lor li s-au adăugat unii ofițeri din Armată și Securitate,dar s-a dovedit curând că între cele două instituții militare era o stare de neîncredere și conflictualitate care s-a manifestat și prin intensificarea violențelor din zilele următoare capturării lui Nicolae Ceaușescu și a Elenei Ceaușescu.Soarta celor doi a fost decisă de un Tribunal Militar ad-hoc,în ziua de Crăciun(25 decembrie 1989),care,în urma unui proces sumar, i-a condamnat la moarte,fiind executați, în aceeași zi,prin împușcare.Abia după eliminarea celor doi lideri comuniști,violențele au încetat în toată țara.”
“Se deschidea o pagină nouă în viața politică și economică a României”
”Grupul liderilor acțiunii de eliminare a lui Nicolae Ceaușescu a constituit rapid un Front al Salvării Naționale(F.S.N.) care a preluat puterea în stat și a anunțat începerea unei revoluții în România.Telefonic și prin mijlocirea Televiziunii și Radioului s-a alcătuit un Consiliul al F.S.N. care,în seara de 22 decembrie 19189,a lansat un “Comunicat către țară” asumat de 39 membri ai respectivului Consiliu(au fost incluși foști nomenclaturiști comuniști, intelectuali și artiști opozanți față de Ceaușescu,dar și unii dizidenți,precum Doinea Cornea,Tokes Laszlo,Ana Blandiana și câțiva ofițeri ai Armatei,liderul prezentat de mass media fiind Ion Iliescu).Comunicatul Consiliului F.S.N. anunța că se dizolvau toate „structurile de putere ale clanului Ceaușescu”,erau demise instituțiile de guvernare ale țării și „întreaga putere în stat este preluată de Consiliul Frontului Salvării Naționale”.”
Reformiștii liberali și comuniștii reformiști
”Numai în București puterea comunistă a fost eliminată printr-o lovitură de stat improvizată rapid,fiind precedată de o mișcare de protest în stradă a populației din principalele orașe ale țării.Doar în România șeful partidului comunist și al statului a fost executat,iar “planificatorii” externi ai schimbării de la București nu au stăpânit situația complet,îndeosebi datorită conduitei liderilor militari români(Armata și Securitatea).Pe când în majoritatea statelor central-est europene transferul de putere s-a realizat dinspre comuniști reformiști(perestroikiști) către reformiști liberali,în România puterea a fost preluată,la 22 decembrie 1989,de foști comuniști reformiști(reamintim limbajul perestroikist al primului comunicat și program al Frontului Salvării Naționale).”
Tentativa de a instala o restaurație a comunismului
”Ultimele zile ale anului 1989 au menținut starea de incertitudine asupra sistemului politic din România.După tentativele lui Ilie Verdeț și Constantin Dăscălescu de a se instaura la putere pentru a realiza o restaurație comunistă,s-a impus Consiliul F.S.N.,iar Ion Iliescu și Petre Roman s-au folosit de asocierea cu legitimitatea revoluției. Abia în 27 decembrie 1989 s-au publicat atribuțiile Consiliului F.S.N.,convertind acea legitimitate în autoritate cu aspect de legalitate.S-a creat funcția de președinte al Consiliului și prim-ministru al Guvernului,dându-se sistemului politic trăsături apropiate regimului parlamentar.Pluralismul partidist în România, reglementat prin Decretul-lege nr.8,din 31 decembrie 1989,a fost clar relaționat sistemului democratic prin Constituția din 1991,iar partidele politice au primit o definire legală abia în Legea partidelor politice(nr.27/1996).La începutul perioadei postcomuniste numărul partidelor a fost foarte mare,generând o atomizare a spațiului politic.Acest fenomen, prezent şi în celelalte state din Europa Central-Sud-Estică,a fost explicat adesea prin opțiunea către sisteme politice deschise care nu aveau și un suport electoral substanțial și cu atât mai puțin stabil.”
Colecția ”Civilizația românească”
”Istoria românilor” face parte din colecția Civilizația românească. Autorii sunt, în ordinea capitolelor alocate: Nicolae Ursulescu, Mihai Bărbulescu, Răzvan Theodorescu, Ioan-Aurel Pop, Susana Andea, Nicolae Edroiu, Iuoan Bolovan, Dan Berindei, Gheorghe iacob, Ioan Scurtu, Petre Otu și Vasile Pușcaș.
Pe 11 decembrie 2018,Academia Română a lansat trei mari proiecte editoriale realizate de-a lungul anului 2018 în cadrul Programului Centenar, concretizate în peste 20 de tratate, sinteze și monografii: colecțiile „Civilizația românească“, „Centenarium“ și „Basarabica“.
Volumele elaborate în cadrul acestor colecții însumează istoria contribuțiilor românești la tezaurul cultural și științific al omenirii, fiind unul dintre cele mai ambițioase proiecte asumate de Academia Română în anul celebrării Centenarului Marii Uniri.
Foto Dinu Lazăr
