Lista personalităților inițiate în Masoneria română. Document istoric

 

În arhivele CNSAS a fost găsit un document foarte interesant, pe care îl reproducem astăzi. Este vorba de o listă a personalităților românești care au făcut parte din Masoneria din țara noastră de-a lungul timpului, dar și de personalități din lumea largă, care au fost declarate membri de onoare ai Ordinului din România.

Găsim pe documentul intitulat ”Tabela de Onoare” nume mari din istoria României, capete încoronate și monarhi europeni despre care nu te așteptai ca legăturile cu țara noastră să fie întărite și de cele masonice.

Până să parcurgem împreună lista de nume, trebuie să vorbim puțin despre documentul prezentat.

El ne-a fost dat de Sorin Ganciu, căruia îi mulțumesc pentru încredere. Potrivit antetului se poate observa că e vorba de unul aflat în arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Este vorba de o parte din însemnările unui om care a jucat un rol important în evoluția acestui ordin în România. El se numea Ioan T. Ulic, inginer și colonel de cavalerie.

O altă parte a documentelor întocmite de el se află la Arhivele Naționale, într-un fond numit chiar ”Francmasoneria Română”.

Revenind la listă, trebuie spus că ea acoperă o perioadă foarte mare de timp, de la 1732 până în 1916, adică de la aprinderea luminilor în primele ateliere din România, în special în Galați și Iași, din Moldova, până la Marele Război.

Lista a fost întocmită în 1916 și a fost doar un document de lucru, publicat în anuarul masonic, pentru că Ulic a întocmit niște fișe mult mai ample, în 1932, care cuprind toți masonii din atelierele care funcționau la acea dată. În 1932, acesta a fost modul în care colonelul Ulic a celebrat 200 de ani de la aprinderea luminilor. Sursa lui Ulic pentru informațiile din listă sunt arhivele suveranului român al Ritului Memphis-Misraim, unul dintre riturile de perfecționare ale masonilor.

 

Personalități din toate domeniile: oameni politici, militari de carieră, scriitori, actori, doctori și artiști plastici

 

Documentul se numește ”Tabela de Onoare a membrilor Masoneriei române III Prin virtuțile, pozițiunile lor sociale, politice și masonice”. Interesantă este ordinea calităților celor de pe listă, primele fiind virtuțile și abia la urmă fiind apartenența la Ordin. ”III-ul” din titlu probabil face trimitere la gradul al treilea, cel de maestru, deținut de cei din ”tabelă”.

Sceptrul și ciocanul

 

De la începutul listei găsim trei familii de domnitori din țările Românești: Mavrocordat, Cantacuzino și Sturza. Primul, Constantin Mavrocordat a fost de zece ori domnitor al Țării Românești și al Moldovei. La data intrării în Masonerie era pe tronul Moldovei.

La 1794, ca venerabil la Iași găsim un nou domnitor, Mihai Șuțu, domnitor al Moldovei, cu patru domnii în Moldova și Țara Românească. Pe ”tabelă” mai apar și cei pe care familia Șuțu i-a înlocuit la tron, Alexandru Moruzi și beizadeaua sa, Dumitru.

Pare că în acea perioadă de început venerabil al lojei din Iași era domnitorul care, vremelnic, ocupa tronul Moldovei.

Găsim și un descendent direct al domnitorului Constantin Brâncoveanu, pe Grigore, ban și venerabil la București, în 1828. Nu a urcat pe tron, dar a fost socru de domnitor, al lui Grigore Bibescu, căsătorit cu fata adoptată de Grigore Brâncoveanu, Zoe Mavrocordat.

Pașoptiștii și Unioniștii

 

În 1828, la Iași îl găsim pe poetul romantic Alexandru Hrisovenghi, asociat al lui Mihail Kogălniceanu în mai toate proiectele majore politice. Din păcate, Hrisovenghi a murit foarte tânăr, la numai 26 de ani, în 1837, când niciunul dintre proiecte nu era realizat.

Apoi îl găsim pe Alexandru Vilara, ministru în mai multe guverne, care a fost comandantul primei nave cu pavilion românesc, Marița.

Urmează, tot în anii 1828-1830, Christian Flechtenmacher, cel care a contribuit la Codul lui Calimachi. Fiul său, Alexandru, avea să compună nemuritoarea melodie a Horei Unirii.

De fapt, după 1830, încep să devină majoritari în listă personalități din cultură, Gheorghe Asachi (scris aici Asaki), Constantin Moroiu (profesor, unchiul celui care avea să întemeieze prima Mare Lojă în România, în 1880), pictorul Gheorghe Ioanid sau arhimandritul Eufrosin Potecă, ”ucenicul” lui Gheorghe Lazăr și Ion Heliade-Rădulescu. Mai găsim aici pe Anton Velini, ”părintele” școlii normale din Iași, Iancu Rușeț, prieten al lui Ion Ghica și Grigore Cantacuzino sau pe Aron Florian, profesorul lui Nicolae Bălcescu.

Un nume aparte este al lui Grigore Cuza, unchiul primului domnitor al principatelor Unite.

Apare și maiorul Ion Câmpineanu, participant la revoluția de la 1848  și tatăl primului guvernator al Băncii Naționale a României și membru fondator al Partidului Național Liberal.

 

Alte nume din orice carte de istorie

 

Următoarele nume de pe lista lui Ioan T. Ulic, identificate în registrele masoneriei în perioada 1840-1847, nu au nevoie de nicio prezentare: Cezar Boliac, Contache Negri, Ion Eliade Rădulescu, Mihail Kogălniceanu (notat în ”tabelă” ca M. Cogălniceanu), Daniel Rosenthal, Eftimie Murgu, Grigore Ipătescu (generalul care a comandat primul atac asupra Redutei Grivița, în Războiul de Independență), Dimitrie Bolintineanu.

Urmează o serie de liberali, Ion C. Brătianu, Dinu C. Brătianu și C.A. Rosetti. Tot pe lista politicienilor liberali este și Dimitrie Gusti, actor, poet, traducător, dar și primar al Iașului, ales de patru ori în această funcție.

Nu puteau lipsi Nicolae Bălcescu ( notat în ”tabelă” ca Neculai Bălcescu) sau Constantin Negruzzi (trecut ”Negruți”), Simion Bărnuțiu, Vasile Alecsandri. De fapt, nici nu lipsesc din listă.

Apoi, ca membru de onoare, fiind probabil inițiat în țara natală, Franța, îl găsim pe scriitorul Edgar Quinet, profesorul pașoptiștilor români și ginerele lui Gheorghe Asachi.

 

Prima coană Chirița printre masoni

 

Matei Millo (scris în ”tabelă” Milo) actorul și dramaturgul care a revoluționat teatrul românesc apare ca membru al unei loje din Iași, în 1864. La acea dată prezentase deja prima operetă românească, Baba Hârca, pe muzica lui Alexandru Flechtenmacher, și interpretase, în travestit, rolul coanei Chirița, din piesa lui Vasile Alecsandri.

Apare pe listă și ”contracandidatul” lui Alexandru Ioan Cuza la tronul Moldovei, Grigore Sturza, ”principle vițel”, poreclit așa pentru că făcea exerciții fizice ridicând un vițel pe umeri.

 

După recunoașterea Independenței

 

Războiul de Independență și recunoașterea internațională a proclamației au fost două victorii, una militară și una diplomatică, de egală valoare.

Pe ”tabelă” găsim, între 1880 și 1883, când recunoașterea Independenței României era deja un act consfințit, mai mulți membri ai familiilor regale europene, aliate nouă în negocierile dure cu Imperiul Țarist. Eduard  II ( rege care nu există, probabil se face referire la Albert Eduard, cel care, sub numele de Eduard al VI-lea, în 1901, avea să devină Regele Marii Britanii, după moartea Reginei Victoria), Wilhelm I de Hohenzolern (familie din care provenea și Regele Carol I, rege al Prusiei și Împărat al Germaniei), Oscar II (notat ca Rege al Suediei) și Frederic II ( trecut pe listă ca Rege al Prusiei și Împărat al Germaniei, deși, în 1888, aceste titluri vor fi deținute de Frederic al III-lea).

 

Alte nume interesante de pe listă

 

Îi mai găsim pe ”tabelă” pe Fotache Radovici, ginerele lui Anton Pann, un vălcean care a donat sediul primului spital din Râmnicu Vâlcea; Constantin Radovici, unul dintre părinții cinematografiei românești; Gustav Otremba, medicul polonez care a luptat în Războiul de Independență, se spune despre Otremba că a fost unul dintre doctorii lui Mihai Eminescu; Vasile, fiul lui Mihail Kogălniceanu și Ștefan Velescu, actor în trupa lui Matei Millo, fondator al Ateneului Român.