Evenimentul Istoric > Articole online > Istoria universală > Limesul Roman, 5.000 de km de la Atlantic până la Marea Neagră şi spre Marea Roşie
Articole online

Limesul Roman, 5.000 de km de la Atlantic până la Marea Neagră şi spre Marea Roşie

În jur de 5.000 de km de la Atlantic, de pe coasta Marii Britanii, prin Europa până la Marea Neagră şi spre Marea Roşie, de-a lungul Africii de Nord pe coasta atlantică, însumau frontierele Imperiului Roman sau Limesul Roman.

Limesul Roman reprezenta linia de graniţă a Imperiului Roman în cel mai avansat punct al său în secolul al II-lea d.Hr.

El evidenţiază un exemplu extraordinar de organizare a unei zone militare şi ilustrează tehnici defensive şi strategii geopolitice ale Imperiului Roman.

Rămăşiţele Limesului Roman constituie, în prezent, vestigii de ziduri, de şanţuri, forturi, fortăreţe, turnuri de observare şi aşezări civile.

Anumite elemente ale liniei de demarcaţie a graniţei Imperiului Roman au fost excavate, unele reconstruite şi altele distruse.

Cele două secţiuni ale Limesului Roman din Germania acoperă o lungime de 550 de km de la nord-vestul ţării până la cursul Dunării în sud-est.

Porţiunea de 118 km a Zidului lui Hadrian a fost construit în anul 122 d.Hr. în cel mai îndepărtat punct nordic al provinciei Britania.

Zidul lui Antoninus Pius, linie fortificată de peste 60 de km, în centrul Scoţiei, a fost construit de împăratul Antoninus Pius începând cu anul 142 d.Hr. pentru a constitui un filtru de apărare împotriva triburilor barbare din nord.

Este cea mai nordică porţiune a limesului roman.

Zidul lui Hadrian, Limesul Germano-Raetic şi Zidul lui Antoninus

Întreaga construcţie, cu rol de apărare a graniţelor Imperiului Roman, este constituită din trei secţiuni: Zidul lui Hadrian, Limesul Germano-Raetic şi Zidul lui Antoninus, această din urmă parte a sistemului de apărare al Imperiului Roman se află localizată în partea cea mai nord-vestică.

Cele trei secţiuni configurau graniţele artificiale ale fostelor provincii romane Britania, Germania Superioară şi Raetia.

Limesul reprezenta principalul element al zonei controlate militar de-a lungul nordului Britaniei.

Zidul a fost suplimentat cu şanţuri şi valuri de pământ, forturi de sprijin, tabere de campare şi alte elemente specifice care acopereau o zonă amplă de la nord la sud, conectată printr-o reţea extinsă de drumuri.

Limesul ilustrează un sistem coerent şi ambiţios de construcţii de apărare realizat de ingineri de-a lungul a numeroase generaţii, fiind exemplar pentru modalitatea de construcţie prin utilizarea de piatră fasonată şi prin folosirea adecvată a acesteia la diferitele forme de manifestare ale terenului pe care a fost amplasat.

7.000 de muncitori

Zidul lui Antoninus, construit de membrii a trei legiuni romane, reprezentând o forţă de muncă de circa 7.000 de oameni, a fost realizat în timpul împăratului Antoninus Pius (138-161 d.Hr.) de-a lungul zonei centrale a Scoţiei, de la râul Forth la râul Clyde.

Lucrarea evidenţiază un înalt grad de pregătire în tehnicile de utilizare a construcţiilor din piatră şi a celor specifice de apărare.

Potrivit cercetărilor arheologice, a fost abandonat, în timpul împăratului Septimiu Sever (193-211 d.Hr.), când a fost întărit rolul Zidului lui Hadrian în ansamblul politicii Imperiului Roman.

Chiar dacă au existat campanii de scurtă durată, desfăşurate în secolul al III-lea d. Hr., în timpul lui Septimiu Sever, dovezile arheologice indică faptul că Zidul lui Antoninus nu a mai fost reocupat sau reconsolidat de armata romană după 160 d.Hr.

Zidul lui Antoninus poartă, de asemenea, o bogată istorie post-romană, numeroase castele fiind construite de-a lungul liniei continue a zidului, paralel sau perpendicular, şi în timpul perioadei Revoluţiei Industriale.

Perioada post-romană a zidului a primit o atenţie redusă din partea istoricilor şi arheologilor comparativ cu cei aproape 20 de ani ai perioadei de funcţionare a Zidului în timpul împăratului Antoninus Pius, drept graniţă a Britaniei Romane.

Atât Zidul lui Hadrian, cât şi zidul lui Antoninus reprezintă exemple extraordinare ale arhitecturii militare romane şi ale tehnicilor de construcţie, demonstrând varietatea şi nivelul de complexitate al civilizaţiei Imperiului Roman la topografia şi clima specifică precum şi la circumstanţele sociale, militare şi politice ale nord-vestului Imperiului Roman.

O treime din Zidul lui Antoninus este vizibil în prezent sub aspectul unor structuri asociate, o altă treime se află în zonă rurală însă nu este vizibilă, iar o altă parte se află sub zonele urbane.

Au avut loc, în mod special în secolul XX, lucrări de reconstrucţie şi reamenajare, ale unor elemente ale limesului roman, precum forturile sau turnurile de observare.

Mare parte din limesul germano-raetic se află sub pământ, nefiind excavat. Componentele dezvăluite au fost conservate şi sunt amenajate, fiind protejată autenticitatea istorică, precum şi integritatea zonei în care se află.

În ansamblu, ruinele Zidului lui Antoninus se află într-o stare bună, fiind derulate, de-a lungul anilor, lucrări de conservare şi consolidare pentru o bună înţelegere şi protecţie în acord cu specificul proprietăţii, fără a fi alterată autenticitatea întregului sit.

Din 1987, Frontierele Imperiului Roman fac parte din lista siturilor protejate ale Patrimoniul Mondial UNESCO, informează Agerpres.

Registration

Aici iti poti reseta parola

Abonare la notificari Doriți să primiți notificări atunci când publicăm ceva interesant? NU DA