Pertinax era fiul unui sclav eliberat, care se îmbogăţise din comerţ. Se bucurase de o bună educaţie şi demonstrase reale talente organizatorice în armata Dunării, alături de împăratul Marc Aureliu, tatăl şi predecesorul lui Commodus.
După ce acesta din urmă a fost asasinat în baie de amantă, prefectul gărzii pretoriene, Quintius Aemillius Laetus, îi propune lui Pertinax să preia puterea. În vârstă de 66 de ani şi devenit între timp senator, acesta acceptă, promiţându-le pretorienilor prime generoase pentru sprijinul lor.
Odată ajuns împărat, Pertinax are o revelaţie sinistră: vistieria era goală, secătuită de risipa şi numeroasele serbări opulente organizate de Commodus. Fără prea mult tact, Pertinax taie zdravăn din cheltuieli şi limitează drastic serbările oferite plebeilor Romei. În acelaşi timp, taie şi din privilegiile acordate pretorienilor şi renunţă să le mai achite integral primele promise.
Poporul mârâie iar pretorienii nu întârzie să se răscoale. Trei sute năvălesc în curtea palatului imperial. Pertinax le iese în faţă cu curaj şi încearcă să-i lămurească de starea dramatică în care se află finanţele imperiului.
Dar şeful insurgenţilor nu este sensibil la cursul scurt de economie politică prezentat de împărat, drept care îi împlântă acestuia sabia în piept.
Pertinax domnise exact 87 de zile.
Doi senatori îşi fac cunoscută intenţia de a-i succede la tron, oferind mari sume de bani. Licitaţia o câştigă un anume Didius Julianus care plăteşte câteva mii de sesterţi fiecărui pretorian. Va fi împărat opt săptămâni, până pe 1 iunie 193; abandonat de Senat, Didius va fi ucis cu sălbăticie de un soldat, în lupta crâncenă pentru putere care măcina imperiul.
După un scurt război civil între armatele de la frontiere, armata Dunării (unde fusese înrolat şi Pertinax) îl impune la tron pe Septimiu Sever.
Istoricii afirmă că domnia lui Pertinax marchează începutul declinului fatal pentru Imperiul Roman.
